Pe acest drum am castigat o abilitate deosebita de a studia oamenii, o usurinta de a simti in locul altora prin transpunere empatica, o pasiune de a-mi trai viata adevarat si frumos si dorinta incredibila de a faptui. In efervescenta vocatiei am descoperit abilitati si dispozitii care imi permit cu usurinta sa ajut, sa comunic, sa port un mesaj care sa faca lumea in care traiesc putin mai buna. Increderea in psihologie, ca domeniul predilect in care pot spune ceva, mi-a aprofundat aspirational demersurile, mereu intrebandu-ma, in arena competentelor: cine nu vrea sa spuna ceva pe lumea asta?

Psihologia ma obliga sa vad partea frumoasa din oameni, sa fiu dependenta de informatie, sa ma confrunt zilnic cu zeci de sentimente, sa simt mai nuantat decat altii si sa ma cunosc in profunzime. Sunt obligata sa fiu la curent si cu fondul si cu forma lumii pe care o vreau mai sanatoasa si mai frumoasa. Imi place sa ma intitulez o eleva a filosofului Nietzsche, el fiind printre putinii care spun ca viata e un dar. Nu mi-am pus niciodata intrebarea “ce-as schimba daca ar fi sa o iau de la capat?”, dar m-au intrebat altii. N-as schimba nimic. Suntem produsul familiei si mediului in care am trait, valorilor si temerilor care ne-au dominat existenta. Daca as schimba ceva, ar insemna sa fiu alta. Iar eu am invatat deja sa ma multumesc cu mine asa cum sunt. Nu mi-a placut sa ma compar cu nimeni si nu mi-am propus vreun podium pe care sa urc. Exista posibilitatea sa fi trecut de multe ori pe langa un tren important, poate am ratat niste oportunitati care m-ar fi propulsat profesional foarte departe, insa ma bucur de prietenia unor oameni adevarati, mi-am pastrat o liniste si un univers la care am tinut si care m-a ajutat intotdeauna sa raman eu insumi.

Cred ca increderea in sine este esentiala si trebuie neaparat dublata de vizualizarea performantei maxime, indiferent de distanta pana la ea. E datoria fiecarui om, dupa cuvintele lui Jung, sa fim in stare a imprastia intunecimile dinlauntrul fiintei noastre, aprinzand in noi o “stea” care sa ne lumineze viata si astfel sa putem trai nu numai pe pamant, ci si sub cer. Cred ca nimic nu e posibil fara a intelege ca deasupra noastra, asa cum spunea Kant, se afla cerul instelat si ordinea morala.