In procesul devenirii si desavarsirii de sine, cuplul si familia sunt calea, mijlocul si sansa ca matrice fundamentala a vietii. In si prin familie, omul accede si apoi incorporeaza, asimileaza si participa la valorile spirituale, religioase, culturale, materiale. Cuplul conjugal exprima structural si functional modul in care doua persoane de sex opus se intermodeleaza creator, dezvoltandu-se si completandu-se mutual, prin interacomodare si fuziune, simultan in plan biologic, psihologic si social.
Aceasta intermodelare creativa nu este doar un proces automat, ci unul care necesita un grad ridicat de autocunoastere din partea fiecarui partener. In societatea contemporana, tranzitia de la rolul de partener la cel de parinte reprezinta una dintre cele mai mari provocari pentru procesul de dezvoltare personala. Presiunea de a mentine un echilibru intre cariera, viata personala si nevoile unui nou-nascut poate genera tensiuni care testeaza limitele rezilientei individuale si stabilitatea structurii familiale.
Sanatatea reproductiva si libertatea de alegere
Sanatatea reproductiva reprezinta atat o stare fizica si psihica sanogena cat si o conditie sociala optima sub toate aspectele legate de sistemul reproducerii, de functiile si procesele acestuia. Capacitatea femeilor de a-si proteja drepturile reproductive si sanatatea sexuala, precum si dreptul de a lua decizii cand si daca sa aiba copii sunt definitorii pentru libertatea de a-si modela propria viata de cuplu si sociala si pentru a se bucura de placerea vietii sexuale. Libertatea reproductiva presupune nu numai dreptul de a intrerupe sarcina dar si un control sigur si calificat al fertilitatii, educatie sexuala asigurata de psihoterapeut in sedintele de psihoterapie, dreptul fiecaruia de a avea acea viata sexuala pe care si-a ales-o.
In societatea traditionala, controlul asupra nasterilor fiind cvaziinexistent, in perceptia sociala maternitatea se identifica cu feminitatea. In societatea moderna, nasterea copiilor este un act constient si deliberat al femeii. Astfel, din ce in ce mai multe cupluri, atunci cand decid sa aduca pe lume un copil se programeaza la un cabinet de psihologie pentru a cere informatii cu privire la educatia profamiliala si in special procreativa si proparentala in cazul cuplurilor in general si a celor disfunctionale in special a caror evolutie dizarmonica implica frecvent aceste aspecte, cu importante consecinte pentru sanatatea fizica si psihica a indivizilor, ca si pentru comportamentul demografic si problema natalitatii in general.
Adesea, apelarea la psihoterapie de cuplu inainte de conceptie poate ajuta partenerii sa identifice daca dorinta de a avea un copil izvoraste dintr-o nevoie autentica sau este o incercare disperata de a salva o relatie disfunctionala. Un copil aduce bucurie, dar si o presiune logistica si emotionala imensa care poate scoate la suprafata conflicte nerezolvate anterior.
Factori psiho-sociali si riscul de depresie post-natala
Problemele disfunctionale in viata de cuplu precum si violenta familiala sunt adesea la originea depresiei si a anxietatii in relatia de cuplu, lipsa intimitatii in relatia de cuplu, sarcina nedorita, neplanificata, ostilitatea familiei (inclusiv a sotului) in privinta sarcinii. Conditiile dificile de viata, precum locuintele neincapatoare sau suprapopulate, joaca de asemenea un rol crucial in starea de bine a noii familii.
Exista diferente notabile intre mediul urban si cel rural: 70% din procentul femeilor care manifesta depresie post-natala o reprezinta femeile din mediul urban, spre deosebire de numai 30% din mediul rural. Factorii intrapsihici au o pondere importanta in geneza acestei afectiuni, fiind legati de maturitatea afectiva a pacientei si in special de restructurarea personalitatii pe care o presupune faptul de a deveni mama. Aceasta tranzitie este la fel de importanta ca amploare ca si trecerea in adolescenta si tinerete de la stadiul de fata la cel de femeie. In cazul in care sarcina nu este dorita, nasterea si solicitarile nou-nascutului la hranire pot induce sentimentul de autodepreciere si de incompetenta ce se afla la baza simptomatologiei.
In absenta unui management al furiei adecvat si a unei comunicari deschise, tatal poate experimenta, la randul sau, sentimente de excludere sau coplesire, ceea ce fragilizeaza si mai mult legatura de cuplu. Vulnerabilitatea emotionala a ambilor parinti poate activa scheme cognitive latente, ducand la comportamente ce amintesc de o tulburare de personalitate sau, in cazuri extreme, pot exacerba o tulburare afectiv bipolara nediagnosticata.
Factori medicali si integrarea psiho-sociala
Exista si alte elemente care pot juca un rol nefast asupra starii psihice a tinerei mame: sarcina multipla, malformatia fatului, toxicomania sau varsta prea tanara sau prea inaintata a gravidei. Contextul nasterii este de asemenea vital: travaliul prelungit, expulzia dificila, utilizarea ventuzelor, a forcepsului, anestezia generala sau cezariana favorizeaza aparitia depresiei.
Nivelul de integrare psiho-sociala post-natala este o rezultanta a interactiunii factorilor ce actioneaza la nivelul familiei tinere. Psihologia cuplului plaseaza experientele femeii gravide in contextul fortelor sociale, economice si politice, mergand dincolo de abordarile individualiste. Asigurarea sanatatii fizice si psihice a mamei si a copilului este o problema a constiintei morale a societatii. Diagnosticarea corecta a unor tulburari grave precum schizofrenia, dependentele de substante sau tulburarea obsesiv compulsiva (OCD) este esentiala pentru a preveni abandonul, pruncuciderea sau ingrijirea viciata a sugarului. O evaluare psihologica realizata la timp poate salva nu doar echilibrul mamei, ci si viitorul copilului.
