Trăsăturile de tulburare de personalitate se pot prezenta diferit de-a lungul vieţii din cauza unor procese de dezvoltare naturală sau de maturare. Un exemplu, din practica psihologică: o tânără se poate comporta agresiv în copilărie, lovind alţi copii, dar ea se poate comporta agresiv în timpul anilor de adolescenţă insultându-şi colegii, aici procesul de învăţare naturală produce prezentarea personalităţii ei. Trăsăturile de tulburare de personalitate se pot prezenta diferit de-a lungul vieţii din cauza faptului că unele contexte se pot schimba şi pot constrânge modul în care trăsăturile se prezintă. Contextele se pot schimba la nivel de societate, incluzând contexte sociale, sau ele se pot schimba la nivel personal, incluzând abilitatea cognitivă sau forţă fizică, spun psihologii (Mroczek et al.,1999 apud. Balsis et al. 2007). Orice schimbare de context poate afecta felul în care se prezintă personalitatea adulţilor bătrâni. Trăsăturile de tulburare de personalitate se pot prezenta diferit de-a lungul vieţii fiindcă se pot schimba oportunităţile de prezentare a trăsăturilor (Mroczek et al., 1999 apud. Balsis et al. 2007).
Persoanele cu TPD sunt susceptibile de a fi fost excesiv de docile ca şi copii şi adolescenţi, iar unele dintre acestea se poate să fi avut o boală fizică cronică sau o tulburare de tip anxios – anxietate de separare în timpul copilăriei (American Psychiatric Association 2000), dar există de fapt, puţine studii sistematice cu privire la etiologia dependenţei excesive. În măsura în care sunt necesare/solicitate responsabilitatea/răspunderea independentă şi iniţiativa, funcţionarea la locul de muncă va fi afectată sau nesatisfăcătoare. Subiecţii cu DPD sunt predispuşi la tulburări ale dispoziţiei pe tot parcursul vieţii, în special depresie majoră şi distimie, precum şi la tulburări de tip anxios, în special agorafobie, fobie socială, şi atac de panică (Bornstein 2005 apud Widiger şi Mullins-Sweatt,2008). Cu toate acestea, gravitatea simptomatologiei poate tinde să se diminueze cu vârsta, în special în cazul în care persoana a găsit un partener empatic, demn de încredere ( Widiger şi Mullins-Sweatt,2008).
Stima de sine a unei persoane cu DPD se spune că depinde în mod substanţial de menţinerea unei relaţii de susţinere şi protecţie (Blatt 2004, Bornstein 2005 apud Widiger şi Mullins-Sweatt, 2008), şi totuşi aceste nevoi intense de reasigurare pot avea efectul paradoxal de a îndepărta persoana de care are nevoie. Cele mai mari temeri ale persoanei dependente sunt astfel realizate/împlinite (de exemplu, el sau ea este abandonat/ă şi singur/ă), şi sentimentul valorii personale este astfel rănit, poate chiar strivit de respingere (Shahar et al. 2004 apud Widiger şi Mullins-Sweatt, 2008). Persoana dependentă s-ar putea apoi să selecteze fără discriminare o persoană disponibilă rapid, dar nesigură, nedemnă de încredere, şi poate chiar abuzivă doar pentru a fi cu cineva. Acest partener i-ar reafirma cele mai rele temeri, prin abuz, derogare, şi denigrare (de exemplu, transmiţând persoanei dependente că este într-adevăr nedorită si de neiubit, şi că acea relaţe este fragilă din nou). Cu alte cuvinte, o combinaţie de tranzacţii evocatoare, reactive, şi apoi proactive cu mediul sunt mijloacele prin care un stil dependent de personalitate poate duce la depresie.
Psiholog Cluj / Psihoterapeut Cluj-Napoca
Cabinet de psihologie – Stela Neamt
Bibliografie:
Balsis, S., Gleason, M. E. J., Oltmanns, T. F., Woods, C. M. (2007) An Item Response Theory Analysis of DSM–IV Personality Disorder Criteria Across Younger and Older Age Groups, Psychology and Aging Copyright by the American Psychological Association , Vol. 22, No. 1, 171–185
Widiger, T., Mullins-Sweatt, S. (2008) Personality Disorders în Tasman, A., Kay, J., Lieberman, J., First, M. şi Maj, M. Psychiatry Third Edition , John Wiley & Sons