Trasaturile unei tulburari de personalitate nu sunt statice; ele se pot prezenta diferit de-a lungul vietii din cauza proceselor de dezvoltare naturala sau de maturare. De exemplu, o tanara care manifesta agresivitate in copilarie lovind alti copii, poate ajunge in adolescenta sa isi insulte colegii – procesul de invatare schimba doar forma de prezentare a personalitatii sale. Contextele sociale, abilitatile cognitive sau forta fizica pot constrange sau modifica modul in care aceste trasaturi se manifesta la varsta adulta. In acest univers interior complex, stima de sine joaca un rol pivotant, fiind direct legata de procesul de autocunoastere si de modul in care individul se raporteaza la mediul inconjurator.
Etiologia si manifestarile timpurii ale dependentei
Persoanele cu Tulburare de Personalitate Dependenta (DPD) sunt adesea susceptibile de a fi fost excesiv de docile in copilarie si adolescenta. Unele cercetari sugereaza o legatura intre dependenta excesiva si existenta unei boli fizice cronice sau a unei tulburari de tip anxios, precum anxietatea de separare, in primii ani de viata.
La maturitate, aceasta structura afecteaza direct functionarea la locul de munca, in special acolo unde sunt solicitate initiativa si responsabilitatea independenta. Subiectii cu DPD sunt predispusi la:
- Tulburari ale dispozitiei (depresie majora, distimie)
- Tulburari de tip anxios (agorafobie, fobie sociala)
- Atacuri de panica
Interesant este faptul ca gravitatea simptomelor poate tinde sa se diminueze odata cu varsta, mai ales daca persoana reuseste sa gaseasca un partener empatic si demn de incredere care sa ofere stabilitate fara a incuraja neajutorarea.
Paradoxul reasigurarii si fragilitatea stimei de sine
Stima de sine a unei persoane cu DPD depinde in mod substantial de mentinerea unei relatii de sustinere si protectie. Valoarea lor personala nu vine din interior, ci este „imprumutata” de la figura de atasament. Totusi, aici apare un paradox dureros: nevoile intense de reasigurare si confirmare pot deveni atat de sufocante incat au efectul opus, indepartand tocmai persoana de care dependentul are cea mai mare nevoie.
Cand cele mai mari temeri – abandonul si singuratatea – se implinesc, sentimentul valorii personale este adesea strivit de respingere. In acest moment de vulnerabilitate maxima, persoana dependenta poate selecta fara discriminare o noua figura de atasament, disponibila rapid, dar care este adesea:
- Nesigura sau nedemna de incredere
- Abuziva sau denigranta
Acest nou partener nu face decat sa ii reafirme cele mai rele temeri prin abuz si denigrare, transmitand mesajul ca persoana dependenta este intr-adevar nedorita si de neiubit. Aceasta combinatie de tranzactii reactive si proactive cu mediul este mecanismul principal prin care un stil dependent de personalitate conduce inevitabil catre depresie.
Reconstructia valorii personale
Vindecarea presupune mutarea sursei de validare din exterior spre interior. Este un proces dificil de redefinire a identitatii care necesita suport specializat. Daca simti ca valoarea ta ca om depinde in totalitate de prezenta cuiva langa tine sau daca frica de a fi singur te impinge in relatii care te dor, recomandarea este sa apelezi la psihoterapie individuala.
Terapia ofera spatiul necesar pentru a deconstrui credintele irationale despre propria inadecvare si pentru a invata strategii de reglare emotionala care sa iti permita sa traiesti o viata autonoma. Invatand sa te bazezi pe propriile forte, vei putea construi relatii bazate pe parteneriat si respect, nu pe o nevoie disperata de supravietuire emotionala.
Bibliografie
- Balsis, S., et al. (2007) – An Item Response Theory Analysis of DSM–IV Personality Disorder Criteria Across Younger and Older Age Groups. Psychology and Aging.
- Widiger, T., Mullins-Sweatt, S. (2008) – Personality Disorders in Tasman, A. et al., Psychiatry Third Edition. John Wiley & Sons.
