Ce este – Reglarea emoţională.

Reglarea emoţională a devenit un subiect intens cercetat în ultimele două decenii, în psihologie, în urma progreselor neurobiologice s-a înţeles mai clar felul cum funcţionează emoţiile, acest lucru aducând în prin plan noi remedii pentru crizele emoţionale colective.

Cercetările contemporane privind reglarea emoţională îşi au rădăcinile în studii cu privire la mecanisme de aparare psihologică, (Freud, 1926-1959, apud. Gross, 1998), stres psihologic şi coping, (Lazarus, 1966, apud. Gross, 1998), teoria ataşamentului, (Bowbly, 1969, apud. Gross, 1998) şi  teoria emoţiei, (Frijda, 1986, apud. Gross, 1998).

Anii de cercetare au demonstrat, în mod evident, rolul important pe care reglarea emoţională îl joacă în adaptarea noastră la evenimentele stresante ale vieţii. Cercetările in psihologie au arătat că o anumită categorie de influenţă majoră a reglării emoţionale implică o cale cognitivă de manipulare a acceptării informaţiei care suscită emoţional. Emoţiile ne pot fi folositoare în furnizarea de informaţii cruciale cu privire la starea de fapt dintre interacţiunea noastră cu mediul, ori accelerarea răspunsurilor noastre în situaţii care ne pun viaţa în pericol.

Reglarea emoţională a fost definită ca fiind: încercarea indivizilor de a-şi influenţa: (1) emoţiile pe care le experienţiază, atunci când acestea apar şi (2) modul de experienţiere şi exprimare a acestor emoţii, (Gross, 1998). Acest efort/încercare poate fi automat sau controlat, conşient sau inconştient şi s-a susţinut (dar nu a fost demonstrat empiric), că reglarea emoţională poate să fie implicată în reglarea diverselor aspecte ale emoţiilor negative sau pozitive, (Parrott, 1993, apud. Gross, 1998). Astfel concepută, reglarea emoţională este una dintre formele reglării afective, care implică toate încercările de a modifica unele aspecte ale interacţiunii dintre individ şi mediu, codificat prin valenţe individuale (bun/rău).

 Reglare afectivă

Coping-ul şi reglarea emoţională se suprapun, în timp ce coping-ul include şi activitatea non-emoţională în atingerea obiectivelor non-emoţionale (ex. studiază mult ca să treacă un examen important), pe când reglarea emoţională se preocupă de emoţii indiferent de context.

Dispoziţiile emoţionale în comparaţie cu emoţiile, sunt de o intensitate mai mică, pe o durata mai lungă şi e mai puţin probabil să implice răspunsuri la anumite “obiecte”, (Parkinson et al.,1996, apud. Gross, 1998). Astfel, accentul este pus în cercetările dispoziţiei emoţionale, pe angajamentul oamenilor în reducerea stărilor emoţionale negative (ex. alergatul, un somn sănătos, etc.).

Mecanisme de apărare psihologică, acest domeniu, asemenea copung-ului, se suprapune cu domeniu de reglare emoţională. Spre deosebire de acesta, apărarea de obicei se referă la caracteristici relativ stabile ale unei persoane care operează în afara conştiinţei pentru a reduce experienţa negativă personală şi alte afecte negative.

În contrast, studiile în ceea ce priveşte reglarea emoţională au ca temă întreaga gamă de emoţii şi iau în considerare atât diferenţele individuale stabile, cât şi procesele de bază cu care operează fiecare persoană.

Dacă emoţiile sunt percepute ca nişte structuri care implică o serie coordonată de răspunsuri, în urma interacţiunii dintre individ şi mediu, strategiile de reglare emoţională pot fi diferenţiate printr-o desfăşurare cronologică a răspunsurilor emoţionale.

În ciuda unor variaţii, în toate studiile, strategiile cognitive cum ar fi: Auto-culpabilizarea, Disecarea, Exagerarea catastrofică şi inversa sa, Reconsiderarea pozitivă – au fost asociate în mod constant cu emoţiile negative cum ar fi depresia, anxietatea, stressul şi furia.

Psiholog Cluj – Stela Neamt

Bibliografie:

Gross J.J (1998), The Emerging Field of Emotion Regulation: An Integrative Review, Review of General Psychology 1998, Vol. 2, No. 5,271-299