Indivizii cu tulburare de personalitate antisociala sunt lipsiti frecvent de empatie si tind a fi cruzi, cinici si dispretuitori fata de sentimentele, drepturile si suferintele altora. Ei pot avea o stima de sine exagerata si aroganta (de ex., considera ca munca ordinara este mai prejos de ei ori lipsa unei preocupari realiste referitoare la problemele lor curente ori la viitorul lor) si pot fi excesiv de obstinati, siguri de sine sau infatuati.
Pot prezenta un farmec aparent, superficial, si pot fi foarte volubili si facili verbal (de ex., uzeaza de termeni tehnici sau de jargon care impresioneaza pe oricine care nu este familiarizat cu subiectul). Lipsa de empatie, stima de sine exagerata si farmecul superficial sunt elemente care au fost incluse frecvent in conceptele traditionale de psihopatie si pot fi extrem de distinctive pentru tulburarea de personalitate antisociala in inchisoare, sau in cadrele medicolegale, unde actele criminale, delincvente sau agresive este foarte posibil sa fie nespecifice.
Acesti indivizi pot fi, de asemenea, iresponsabili si exploatatori in relatiile lor sexuale. Ei pot avea un istoric de multe partenere sexuale si pot sa nu fi sustinut niciodata o relatie monogama. Pot fi iresponsabili ca parinti, dupa cum este evidentiat de malnutritia unui copil, de o maladie a copilului rezultand din lipsa unui minimum de igiena, de dependenta copilului de vecini sau de rude care locuiesc in alta parte, pentru mancare sau adapost,.de incapacitatea de a angaja o bona pentru un copil mic, cand individul este departe de casa, ori de cheltuirea repetata a banilor necesari intretinerii familiei. Acesti indivizi pot fi eliberati in mod dezonorant din armata, pot fi incapabili sa se intretina, se pot pauperiza si pot ramane chiar fara locuinta ori isi petrec multi ani in institutii penale. Mai mult decat oamenii din populatia generala, este foarte probabil ca indivizii cu tulburare de personalitate antisociala sa moara prematur prin mijloace violente (de ex., suicid, accidente si omucideri).
Indivizii cu aceasta tulburare pot, de asemenea, experienta disforie, incluzand acuze de tensiune, incapacitate de a tolera plictiseala si dispozitie depresiva. Ei pot avea asociate tulburari anxioase, tulburari depresive, tulburari in legatura cu o substanta, tulburare de somatizare, joc de sansa patologic si alte tulburari ale controlului impulsului.
Indivizii cu tulburare de personalitate antisociala, au adesea si elemente de personalitate care satisfac criteriile pentru alte tulburari de personalitate, in special pentru tulburarile de personalitate borderline, histrionica si narcisista. Probabilitatea de a dezvolta tulburarea de personalitate antisociala in viata adulta este crescuta, daca individul a experientat un debut precoce al tulburarii de conduita (inainte de varsta de 10 ani), acompaniind tulburarea hiperactivitate/ deficit de atentie. Maltratarea sau neglijarea copilului, educatia parentala inconstanta sau capricioasa ori disciplina parentala inadecvata pot creste probabilitatea ca tulburarea de conduita sa evolueze in tulburare de personalitate antisociala (conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, 2003, editia a IV-a revizuita).
In urma studiului “Psychopathy and Affect Consciousness in Young Criminal Offenders”, in care s-a urmarit analiza unor posibile asociatii dintre psihopatie si constientizarea sentimentelor (de ex. abilitatea participantilor de a recunoaste si tolera sentimentul si de a descrie felul in care ei cred ca este exprimat prin postura si expresii verbale), autorul Rolf Holmqvist a ajuns la urmatoarele concluzii: psihopatia este asociata unei slabe constientizari a sentimentelor de rusine si unor scoruri scazute pe scala de empatie. Dupa cum aratau rezultatele studiului, indivizii cu scoruri inalte de psihopatie nu pot sa recunoasca ce este rusinea.
Teoria psihosocială a lui Patterson (1996) a dezvoltarii comportamentului antisocial sugerează că cronicizarea acestui comportament în rândul copiilor este consecinţa directă a unui stil parental defectuos. Părinţii copiilor antisociali deseori provin din familii dezavantajate, caracterizate prin, dificultăţi financiare, abuzaţi sau maltrataţi sau cu părinţi divorţaţi. Aceşti părinţi sunt deseori nepricepuţi în ce priveşte educaţia copilului, au un stil de viaţă haotic şi de multe ori trăiesc în medii dezorganizate. Ca şi rezultantă a conlucrării dintre aceste variabile la care se mai adaugă în unele cazuri şi abuz de subtanţe la părinţi, lipsa afectivităţii, etc, apar tulburările comportamentale la aceşti copii care la vârstă adultă pot evolua în TPTA.
Cercetările lui Paris (1993,1996) au demonstrat că factorii psihosociali sunt cruciali în evoluţia de la trăsături de personalitate specifice la tulburări de personalitate. Modelul bio-psiho-social al lui Paris(1998) susţine că TPTA se va dezvolta numai la acei indivizi la care este prezentă o vulnerabilitate în acest sens, manifestată printr-o impulsivitate ridicata şi o activare comportamentală mare. Dacă aceşti indivizi sunt expuşi şi la părinţi antisociali, sau mediu familial dezorganizat, riscul de a dezvolta TPTA este mult crescut. Totuşi se afirmă că pentru a apărea o tulburare clinică este nevoie ca mediul să fie suficient de patologic încât să nu poată oferi protecţie împotriva acestor vulnerabilităţi biologice şi psihologice. Atât acest model cât şi modelul lui Petterson sunt bine susţinute de rezultatele cercetărilor în acest sens.
Psiholog Cluj – Stela Neamt
Bibliografie
– First, M., et al., – DSM IV-TR.
– Holmqvist, R., (2008) – “Psychopathy and Affect Consciousness in Young Criminal Offenders”. Journal of Interpersonal Violence.
– Patterson GR, DeBaryshe BD, Ramsey E., (1966) – A developmental perspective on antisocial behavior.