Studiile in psihologie, au arătat faptul că aceste credinţe iraţionale există încă de la începuturile vieţii umane, că au apărut ca o necesitate pentru adaptarea omului la condiţiile de viaţă din acele timpuri. David arată că „Cogniţiile iraţionale sunt rezultatul unui proces de evoluţie” (David, 2007, pag. 102). Astfel, deoarece iniţial aceste credinţe iraţionale aveau o utilitate, oferind omului o modalitate de adaptare, au fost transmise pe cale educaţională şi comportamentală fiecărei generaţii, existând o evoluţie a acestora odată cu evoluţia umanităţii, fără însă a-şi păstra şi utilitatea avută iniţial.
Credinţele iraţionale au apărut ca un răspuns la nevoia de adaptare la nişte timpuri care s-au schimbat odată cu evoluţia omului şi a mediului de trai. În prezent, este dovedit faptul că omul se poate adapta mai uşor cu ajutorul cogniţiilor şi credinţelor raţionale şi nu al celor iraţionale.
Credinţele, aşa cum au fost prezentate iniţial de catre psihologul Ellis (1962) şi mai apoi de psihologul Beck (1976), în modelul ABC cognitiv, care se pot forma raportat la evenimentul activator pot fi raţionale (funcţionale) sau iraţionale (disfuncţionale). Modul în care se formează interpretarea evenimentului activator duce la consecinţe specifice. În aceste condiţii, interpretarea raţională a unui eveniment va avea ca şi consecinţă emoţii pozitive sau emoţii negative funcţionale – credinţe/cogniţii raţionale, pe când interpretarea iraţională va conduce la emoţii negative disfuncţionale – credinţe/cogniţii iraţionale.
Teoria implementaţională răspunde la întrebarea: cum sunt reprezentaţiile şi algoritmii rezolvaţi din punct de vedere psihologic. De exemplu: ce se întamplă în creierul uman atunci când sunt activate cogniţiile raţionale/iraţionale.
În acest sens, cercetările curente din psihologie, sunt focusate pe noi metode de evaluare a cogniţiilor raţionale/iraţionale, o mai bună înţelegere a rolului lor în gândire, afectivitate şi comportament.
Cele mai importante structuri cognitive evaluative generale/intermediare sunt descrise de catre psihologul Ellis (1962) – cogniţii raţionale (non-catastrofarea, toleranţa la frustrare, evaluarea contextuală) şi cogniţii iraţionale (absolutismul, catastrofarea, toleranţa scăzută la frustrare, evaluarea globală), care aplicate diverselor conţinuturi pot genera structuri cognitive evaluative sau gânduri automate.
Psiholog Cluj Stela Neamt
Bibliografie
David, D., Rusu, A., Benga, O.(2007) Fundamente de psihologie evolutionista si consiliere genetica. Editura Polirom: Iasi.
Ellis, A. (1962). Reason and emotion in psychotherapy. New York.