“O casnicie excelenta nu este aceea in care un „cuplu perfect” este impreuna, ci una in care un cuplu imperfect invata sa se bucure de deosebirile dintre ei.” – Dave Meurer. Aceasta maxima surprinde esenta provocarilor dintr-o relatie de cuplu, unde barierele de limbaj nu tin de gramatica, ci de structura noastra profunda. In cadrul sedintelor de psihoterapie de cuplu, psihologul se confrunta frecvent cu intrebarea: „Ce sustin, de fapt, problemele de comunicare?”.
Raspunsul incepe adesea la nivel biologic. Exista studii care arata ca la femei sunt mai dezvoltate zonele limbajului din creier, aceasta functie fiind exercitata de ambele emisfere cerebrale. La barbati, limbajul este localizat preponderent in emisfera stanga. Aceasta asimetrie sustine ideea ca femeile sunt construite pentru a facilita comunicarea emotionala si detaliata, in timp ce barbatii tind sa fie mai concisi si orientati spre solutii.
Diferentele de relationare: De la copilarie la maturitate
Diferentele apar inca din primii ani de viata. Cercetarile de la Universitatea Stanford indica faptul ca fetele si baietii formeaza grupuri cu structuri sociale total diferite.
- Grupul fetitelor: Este restrans, bazat pe intimitate si secrete impartasite. Coeziunea se mentine prin discutii concentrate pe un singur subiect si empatie.
- Grupul baietilor: Este mai mare si ierarhizat. Actiunea si competitia sunt ingredientele principale. Ei schimba rapid subiectul si se amuza unul de celalalt, cautand sa isi stabileasca pozitia in grup.
La maturitate, acest tablou se transpune in relatiile de cuplu. Femeia vede in partener o versiune imbunatatita a celei mai bune prietene. In schimb, barbatul, influentat de viziunea sa competitiva, poate percepe actul de a asculta ca pe o pozitie de subordonare (similar cu modul in care un copil asculta de parinte). In timp ce pozitia femeii este una suportiva, barbatul vede discutia ca pe o arena unde trebuie sa aduca contraargumente.
Comunicarea in public versus comunicarea acasa
O alta deosebire flagranta apare intre comportamentul public si cel privat. Pentru barbati, vorbitul in public este o competitie unde isi expun maiestria mintii. Acasa, in viziunea lor, competitia nu mai exista, deci nu mai simt nevoia sa demonstreze nimic prin cuvinte. Pentru femei, acasa este locul unde frica de a deranja dispare, devenind spatiul ideal pentru a-si exprima liber gandurile si emotiile.
Diferentele se extind si la limbajul non-verbal:
- Pozitia: Femeile tind sa stea fata in fata si sa se priveasca in ochi. Barbatii prefera sa stea unul langa celalalt (ca in masina), privind inainte si interactionand sporadic prin contact vizual. Aceasta postura „paralela” a barbatului este adesea o sursa de frustrare pentru femeie.
- Semnalele de ascultare: Femeile emit sunete de confirmare (precum „ihi”) pentru a arata ca sunt atente. Barbatii asculta in liniste. Intr-o discutie mixta, barbatul poate percepe confirmarile femeii ca pe niste intreruperi enervante, in timp ce femeia poate simti ca vorbeste cu un perete din cauza tacerii lui.
Pasii catre o intelegere profunda
Psihologul sugereaza ca primul pas in rezolvarea acestor conflicte este acceptarea faptului ca suntem construiti diferit. Procesul de autocunoastere ne ajuta sa intelegem ca atitudinea partenerului nu este neaparat una ostila sau un atac la persoana, ci o manifestare a genului sau.
In sedintele de psihoterapie, partenerii invata sa nu incerce sa il schimbe pe celalalt, ci sa isi ajusteze propriul mod de a transmite mesajele. A intelege ca barbatul are nevoie de spatiu si competitie, in timp ce femeia are nevoie de validare si proximitate vizuala, poate transforma radical dinamica unei familii. Sub indrumarea atenta a psihoterapeutului, aceste „limbi diferite” pot fuziona intr-un dialog armonios, transformand deosebirile intr-o sursa de bogatie relationala, nu de conflict.
Bibliografie
- Tannen, D. (1990). You Just Don’t Understand: Women and Men in Conversation.
- Gray, J. (1992). Men Are from Mars, Women Are from Venus.
