Obiectul activităţii unui psiholog îl reprezintă studiul omului în toate ipostazele sale, atât cel sănătos cât şi cel bolnav sau aflat în dificultate. Ca orice profesie, cea de psiholog dispune de un cod deontologic, adică de un ansamblu de norme care stabilesc cadrul moral de exercitare a profesiei de psiholog. Aceste exigenţe morale capătă forma unor reguli de conduită profesională. Codul deontologic al profesiei de psiholog cuprinde: constrângeri de conduită morală; prescripţii referitoare la păstrarea secretului profesional; indicaţii cu privire la respectul faţă de celălalt.
Cu toţii avem momente în viaţă când trecem printr-o perioadă dificilă, sau ne confruntăm cu un eveniment dramatic şi nu facem faţă stresului, sau simţim nevoia să ne descoperim pe noi înşine, ori suntem la începutul unei relaţii, sau luptăm să ne salvăm relaţia existentă, sau pur şi simplu vrem să învăţăm să depăşim mai uşor obstacole şi fricile, dacă vrem să căutăm liniştea, echilibrul şi armonia, ori ne simţim pierduţi, descurajaţi, trişti, speriaţi etc., în aceste situaţii apelăm la serviciile psihologice şi într-o atmosferă de siguranţă, confort şi deplină confidenţialitate pacienţii află cum pot depăşi situaţiile în care se simt blocaţi sau fără speranţă, cum pot să trăiască şi să negocieze cu emoţiile proprii, vor descoperi cum pot îmbunătăţi relaţia cu cei care contează pentru ei, cum pot să-şi construiască viitorul şi cum poţi evita să-ţi blochezi accesul spre realizări.
Din păcate, în România, deocamdată pentru mulţi, mersul la psiholog este ceva străin. De teama de a fi catalogaţi ca având probleme psihice, oamenii refuză să-şi rezolve elegant şi decent problemele. Prejudecăţile legate de mersul la psiholog îi opresc, de cele mai multe ori, să îşi facă o programare pentru o simplă discuţie. Refuzăm să cerem ajutor, ori pentru că nu realizăm cât de important este, ori ca să nu ni se „ducă vorba-n sat”, ori pentru simplul motiv că nu stiu exact ce înseamnă ajutorul unui psiholog. Majoritatea problemelor pentru care apelăm la un astfel de specialist se pot rezolva în câteva şedinţe. Mai ales dacă pacientul este mai tânăr. Prima întâlnire cu psihologul poate fi chiar distractivă. Veţi purta o discuţie, ca între doi vechi prieteni, numai că tot interesul va fi concentrat asupra ta.
Fiecare dintre noi am avut măcar o singură dată în viaţă o problemă căreia n-am putut să-i facă faţă doar cu ajutorul prietenilor, familiei şi ar fi necesitat intervenţia unui psiholog. Problemele nu se rezolvă de la sine, pentru rezolvarea lor trebuie muncă, mai mult sau mai puţin timp.
Există o ordine naturală, specifică fiecărui individ şi determinată de istoria lui, în care problemele pot deveni conştiente şi interpretările pot fi relevante şi mutante. Ca psiholog nu pot decide eu pentru nimeni, dar pot să susţin cursul dezvoltării unui individ spre ţinta de a deveni ceea ce-şi doreşte.
Din nefericire, în societatea noastră şi în sistemele noastre educaţionale nu suntem încurajaţi să încercăm ceva şi să riscăm să eşuăm. Capacitatea noastră naturală de a greşi şi de a învăţa din greşeli este falsificată încă din şcoala primară. Avem nevoie să învăţăm să ne acceptăm greşelile ca oportunităţi de învăţare şi creştere. Nu există învăţare fără greşeli. Trebuie să ne învăţăm pe noi înşine, pe copiii noştri, să accepte greşelile şi să înveţe din ele. Aceasta este adevărata educaţie şi terapie.