Termenul de tulburare psihosomatica se aplica atunci cand o boala fizica reala este cauzata sau agravata semnificativ de factori psihici. In medicina moderna, se recunoaste tot mai mult faptul ca starea noastra mentala nu este separata de functionarea organica. La copii si adolescenti, cele mai frecvente manifestari psihosomatice sunt astmul si diabetul, insa spectrul acestora este mult mai larg. Factorii psihologici induc o serie de modificari fiziologice, reversibile sau ireversibile, care afecteaza functionarea unui organ sau a unui intreg sistem. Procesul de autocunoastere si monitorizarea stresului sunt esentiale pentru a preveni transformarea tensiunii psihice in boala organica.
Mecanismul declansarii: Stresul ca factor de risc
Daca factorii psihici, in special stresul, actioneaza o perioada mai indelungata, pot aparea probleme organice severe, cum ar fi ulcerul gastro-duodenal sau hipertensiunea. Aceste consecinte organice se produc de obicei pe fondul unor predispozitii genetice, constitutionale sau de mediu. Factorii psihici care produc cel mai frecvent modificari fiziologice sunt stresul cronic si anxietatea.
Declansarea bolii la un anumit moment este determinata de interactiunea complexa dintre factorii psihici, biologici si de mediu. De exemplu, evenimente stresante de viata, cum sunt decesul unui parinte, schimbarea locuintei, un divort sau pierderea locului de munca, pot declansa sau precipita bolile. Un rol important in adaptarea la boala il reprezinta perceptia cauzelor care au declansat-o. Aparitia unei boli presupune intotdeauna teama si nesiguranta, impingand individul sa caute un sens: „De ce eu?”, „Ce a provocat aceasta boala?”.
Reactii emotionale post-diagnostic
In primele luni de la diagnosticarea unei boli cu componenta psihosomatica, persoanele implicate pot trece printr-o serie de reactii psihologice intense, asemanatoare stadiilor doliului:
- Reactia de doliu: Diagnosticul poate crea sentimentul unei pierderi profunde – pierderea controlului asupra propriei vieti si a increderii in capacitatea corpului de a se auto-sustine.
- Negarea: Persoana poate ignora boala sau gravitatea ei, sperand ca va disparea de la sine. In sedintele de psihoterapie, acesti pacienti sunt incurajati sa discute deschis cu membrii familiei si sa se informeze corect pentru a sparge zidul negarii.
- Furia: Aceasta poate fi indreptata catre exterior (parinti, parteneri, personal medical) sau spre sine. Motivul este adesea neintelegerea hazardului: „De ce eu si ceilalti nu?”. Parintii unui copil bolnav pot simti furie impotriva propriei persoane, considerandu-se iresponsabili. In terapie, acestia invata sa transforme furia intr-o forta constructiva, orientata spre controlul riguros al bolii.
- Depresia: Tristetea, oboseala cronica, lipsa de energie si de speranta sunt frecvente. Atat pacientul, cat si apartinatorii pot construi scenarii negative despre viitor, adancind starea de neajutorare.
- Teama si anxietatea: Acestea sunt legate de simptomele imprevizibile, de reactiile sociale sau de evolutia incerta a afectiunii. Atat copiii, cat si adultii se pot simti coplesiti de schimbarile pe care boala le impune in rutina zilnica.
- Vina: Apar deseori atribuiri eronate, bolnavul crezand ca suferinta este rezultatul unui comportament neadecvat din trecut. Parintii se simt vinovati pentru ca nu au putut preveni boala copilului, ceea ce incarca inutil dinamica familiala.
Abordarea terapeutica si adaptarea
Este crucial ca persoanele care trec prin astfel de stari emotionale sa inteleaga ca sentimentele de teama, confuzie sau tristete sunt normale in contextul unui diagnostic medical. Totusi, atunci cand cognitiile negative persista si devin un obstacol in calea tratamentului fizic, interventia psihologica devine obligatorie.
Psihologul ajuta pacientul sa identifice legatura dintre emotiile sale si simptomele fizice, oferind instrumente pentru gestionarea anxietatii si a stresului. Invatam ca mintea si corpul comunica permanent si ca o stare mentala echilibrata poate imbunatati semnificativ prognosticul unei boli fizice.
Daca te confrunti cu simptome fizice care se agraveaza in perioadele de tensiune sau daca un diagnostic medical ti-a zdruncinat echilibrul emotional, recomandarea este sa apelezi la psihoterapie individuala. Acest serviciu ofera cadrul necesar pentru a deconstrui mecanismele de stres, pentru a invata tehnici de reglare emotionala si pentru a transforma relatia cu propria boala dintr-un conflict intr-un proces de vindecare integrata. O abordare holistica este singura cale prin care poti recastiga controlul asupra sanatatii tale globale.
Bibliografie
- DSM-5 – Manual de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale
