Unele scheme cognitive dezadaptative se formeaza in urma unei traume din copilarie sau a maltratarii, dar pot sa se formeze astfel de scheme si datorita supraprotectiei. Chiar daca nu toate aceste scheme au o trauma psihologica la baza, toate sunt distructive, nesanatoase, si majoritatea sunt cauzate de experiente nocive care se repeta in timpul copilariei si adolescentei. In esenta, aceste scheme reprezinta „lentilele” prin care individul priveste realitatea, fiind niste tipare mentale rigide care se dezvolta atunci cand nevoile emotionale de baza nu sunt implinite.
Aceste scheme cognitive dezadaptative „lupta sa supravietuiasca”. Ele reprezinta ceea ce indivizii stiu si cunosc despre lume si despre sine. Chiar daca le produce suferinta, sunt confortabile si familiare. Oamenii se simt atrasi de evenimentele care le confirma schemele cognitive dezadaptative. De aceea aceste scheme sunt atat de greu de schimbat, de catre psiholog / psihoterapeut, in procesul terapeutic. Aceasta rezistenta la schimbare apare deoarece mintea noastra prefera predictibilitatea, chiar si atunci cand aceasta vine la pachet cu o durere familiara, decat incertitudinea unei noi perspective.
Joaca un rol major in modul in care persoanele gandesc, simt, se comporta, relationeaza, si in mod paradoxal conduc persoanele sa retraiasca in viata lor de adult situatiile care le-au provocat suferinta copii fiind. Schemele cognitive dezadaptative sunt dimensionale, putand avea diferite grade de severitate si penetrare. Cu cat o schema e mai severa, cu atat sunt mai multe situatiile care o activeaza. De exemplu, o persoana cu o schema de abandon va simti o anxietate intensa la orice intarziere a partenerului, interpretand-o ca pe un semn iminent de parasire.
Originile schemelor cognitive dezadaptative
Young si colegii (1990, 1999, 2003) sustin ca aceste scheme apar in urma nesatisfacerii principalelor nevoi in timpul copilariei. Aceste nevoi fundamentale includ:
- Atasamentul securizant fata de ceilalti (siguranta, stabilitate, acceptare si hrana).
- Autonomie, competenta si perceperea identitatii.
- Libertatea de a exprima nevoile si sentimentele reale.
- Spontaneitate si joaca.
- Limite realiste si autocontrol.
Young considera ca aceste nevoi sunt universale si ca toata lumea le are, chiar daca unii mai accentuat decat altii. Un individ sanatos din punct de vedere psihologic este acela caruia i-au fost satisfacute in mod adaptativ aceste nevoi. Atunci cand o nevoie emotionala este neglijata constant, copilul dezvolta mecanisme de supravietuire care, desi utile pe moment, devin disfunctionale la maturitate, ducand adesea la o tulburare de personalitate sau la dificultati majore in cadrul unui cuplu toxic.
Scopul psihoterapiei schemelor este sa-i ajute pe persoane sa-si satisfaca aceste nevoi prin mijloace adaptative. Prin terapia schemelor, pacientul invata sa identifice momentele in care schemele sunt activate si sa isi dezvolte un „Adult Sanatos” care sa poata gestiona emotiile coplesitoare fara a recurge la vechile comportamente de autodistrugere.
Experientele de viata timpurii
Experientele timpurii toxice sunt principala origine a schemelor cognitive dezadaptative. Schemele care se dezvolta cel mai devreme si sunt mai puternice isi au originea in nucleul familiei. Schemele care se dezvolta mai tarziu, datorita colegilor, scolii, grupurilor, culturii nu sunt la fel de puternice ca si cele dezvoltate timpuriu (ex. Izolarea sociala).
Young si colegii au observat patru tipuri de experiente timpurii care favorizeaza dezvoltarea acestor scheme: nesatisfacerea nevoilor principale, traume, supraprotectia, internalizarea/identificarea cu ceilalti. Supraprotectia, de exemplu, poate parea benigna, dar ea priveaza copilul de dezvoltarea sentimentului de competenta, generand scheme de dependenta sau vulnerabilitate. Aceste experiente timpurii pun bazele pentru ceea ce mai tarziu poate deveni o depresie cronica sau o incapacitate de a mentine relatii sanatoase.
Temperamentul emotional
Un alt factor important in dezvoltarea acestor scheme este temperamentul emotional al copilului. Psihologii au relatat ca unii copii sunt mai irascibili, mai timizi sau mai agresivi inca de la nastere. Temperamentul emotional al copilului prin interactiunea cu evenimentele traumatice din copilarie favorizeaza dezvoltarea schemelor cognitive dezadaptative.
In mod selectiv, un anumit tip de temperament expune copilul la diferite circumstante. Mediul inconjurator are un rol important in evolutia tipului temperamental al copilului. Astfel un mediu securizant, favorabil poate sa faca chiar si un copil foarte timid sa fie sociabil si sa interactioneze cu cei din jur. Totusi, un temperament dificil intr-un mediu familial rigid poate escalada intr-un cerc vicios, afectand negativ procesul de dezvoltare personala si autocunoastere. Fara o interventie adecvata, aceste interactiuni pot predispune individul la o tulburare afectiv bipolara sau alte forme de instabilitate emotionala.
Bibliografie:
- Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Marjorie E. Weishaar (2003). Schema Therapy. The Guilford Press, New York, London. .
