Unele scheme cognitive dezadaptative se formează în urma unei traume din copilărie sau a maltratării, dar pot să se formeze astfel de scheme şi datorită supraprotecţiei. Chiar dacă nu toate aceste scheme au o traumă la bază, toate sunt distructive, nesănătoase, şi majoritatea sunt cauzate de experienţe nocive care se repetă în timpul copilăriei şi adolescenţei.
Aceste scheme cognitive dezadaptative „luptă să supravieţuiască”. Schemele cognitive dezadaptative este ceea ce indivizii ştiu şi cunosc. Chiar dacă le produce suferinţă, sunt confortabile şi familiare. Oamenii se simt atraşi de evenimentele care le confirmă schemele cognitive dezadaptative. De aceea aceste scheme sunt atât de greu de schimbat, de către psiholog /psihoterapeut, în procesul terapeutic. Joacă un rol major în modul în care persoanele gândesc, simt, se comportă, relaţionează, şi în mod paradoxal conduc persoanele să retrăiască în viaţa lor de adult situaţiile care le-au provocat suferinţă copii fiind.
Schemele cognitive dezadaptative sunt dimensionale, putând avea diferite grade de severitate şi penetrare. Cu cât o schemă e mai severă, cu atât sunt mai multe situaţiile care o activează.
Originile schemelor cognitive dezadaptative
Young şi colegii (1990, 1999, 2003) susţin că aceste scheme apar în urma nesatisfacerii principalelor nevoi în timpul copilăriei.
- Ataşamentul securizant faţă de ceilalţi ( siguranţă, stabilitate, acceptare şi hrană)
- Autonomie, competenţă şi perceperea identităţii
- Libertatea de a exprima nevoile şi sentimentele reale
- Spontaneitate şi joacă
- Limite realiste şi autocontrol
Young consideră că aceste nevoi sunt universale şi că toată lumea le are, chiar dacă unii mai accentuat decât alţii. Un individ sănătos din punct de vedere psihologic, este acela căruia i-au fost satisfăcute în mod adaptativ aceste nevoi.
Scopul psihoterapiei schemelor este să-i ajute pe persoanele să-şi satisfacă aceste nevoi prin mijloace adaptative.
Experienţele de viaţă timpurii
Experienţele timpurii toxice sunt principala origine a schemelor cognitive dezadaptative. Schemele care se dezvoltă cel mai devreme şi sunt mai puternice îşi au orginea în nucleul familiei. Schemele care se dezvoltă mai târziu, datorită colegilor, şcolii, grupurilor, culturii nu sunt la fel de puternice ca şi cele dezvoltate timpuriu (ex. Izolarea socială).
Young şi colegii au observat patru tipuri de experienţe timpurii care favorizează dezvoltarea acestor scheme: nesatisfacerea nevoilor principale, traume, supraprotecţia, internalizarea/ identificarea cu ceilalţi.
Temperamentul emoţional
Un alt factor important în dezvoltarea acestor scheme este temperamentul emoţional al copilului. Psihologii au relatat, că unii copii sunt mai irascibili, mai timizi sau mai agresivi încă de la naştere. Temperamentul emoţional al copilului prin interacţiunea cu evenimentele traumatice din copilărie, favorizează dezvoltarea schemelor cognitive dezadaptative. În mod selectiv, un anumit tip de temperament expune copilul la diferite circumstanţe. Mediul înconjurător are un rol important în evoluţia tipul temperamental al copilului. Astfel un mediu securizant, favorabil poate să facă chiar şi un copil foarte timid să fie sociabil şi să interacţioneze cu cei din jur.
Psihoterapeut / Psiholog Cluj – Stela Neamt
Bibliografie:
Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Marjorie E. Weishaar (2003). Schema Therapy, The Guilford Press, New York, London