Din pacate, in Romania oamenii mai fac inca destul de des confuzia intre psiholog si psihiatru, desi cele doua profesii au atributii si metode de lucru total diferite. Eticheta de „om bolnav” pe care societatea o atribuie adesea celui care apeleaza la serviciile unui psiholog determina ca in sufletul celui aflat in nevoie sa apara indoiala, teama, jena si discutii interminabile in jurul acestui subiect. In realitate, a cere ajutor este un act de curaj si o investitie in propria autocunoastere.
Este esential de inteles ca nici macar vizita la psihiatru nu inseamna ca ai pusa in frunte o stampila care sa ateste probleme grave de sanatate. Pentru a clarifica aceste aspecte, haideti sa punctam caracteristicile fiecarei profesii in parte:
Profilul medicului psihiatru
Psihiatrul este un medic absolvent al facultatii de medicina, specializat ulterior in psihiatrie. El functioneaza dupa modelul medical clasic: face anamneza (investigheaza toate simptomele pacientului, istoricul medical si caracteristicile persoanei), iar apoi prescrie un tratament medicamentos corespunzator.
Scopul medicatiei este de a diminua sau combate pana la disparitie simptomele suparatoare (cum ar fi insomnia severa, starile de panica paralizante sau episoadele depresive profunde). Alegem serviciile medicului psihiatru in special atunci cand persoana in suferinta este nefunctionala intr-o mare masura. Medicatia eliberata ajuta pacientul sa redevina functional, cel putin partial, creand astfel terenul necesar pentru a putea incepe ulterior lucrul la nivel psihologic.
Profilul psihologului si al psihoterapeutului
Psihologul este absolvent al facultatii de psihologie. In ceea ce priveste sanatatea mintala, exista trei tipuri principale de competente: psiholog clinician, consilier psihologic si psihoterapeut. Psihoterapeutul are pregatirea necesara pentru a efectua interventii in cazul patologiei majore, insa, spre deosebire de medic, psihologul nu poate prescrie medicatie.
Diferenta fundamentala este urmatoarea: psihiatrul actioneaza strict asupra simptomelor (efectelor biologice), in timp ce psihologul actioneaza asupra cauzelor acestora. In cadrul sedintelor de psihoterapie individuala, pacientul invata sa inteleaga de unde au aparut aceste simptome, cum functioneaza ele in mintea sa si ce poate face concret pentru ca ele sa dispara definitiv.
Cum decurge interventia in cabinetul de psihologie
Psihoterapeutul investigheaza in amanunt simptomele, avand menirea de a gasi “functionalitatea” acestora – adica motivul ascuns pentru care mintea a creat acel mecanism de aparare. Intelegerea este esentiala, insa ea reprezinta doar primul pas. Un psiholog ofera clientului sau:
- Acceptare neconditionata si intelegere.
- Confidentialitate totala.
- Obiectivitate si un cadru sigur de explorare.
Psihologul il ajuta pe client sa constientizeze ce se intampla in mintea lui, atat la nivel constient, cat si la nivel inconstient. Dupa etapa de investigatie si explicatii (conceptualizarea cazului), urmeaza interventia specifica. Aceasta consta in folosirea unor instrumente, tehnici si exercitii validate stiintific. Este important de retinut ca psihoterapia implica eforturi si in afara sedintelor (aproximativ 5-15 minute pe zi de exercitii), timp in care clientul este monitorizat cu atentie de terapeut.
Abordarea integrata: Modelul occidental
In tarile occidentale, un psihiatru rareori prescrie o reteta fara sa trimita pacientul si la un psiholog. Explicatia este simpla: fara psihoterapie, riscul ca simptomele sa revina imediat ce medicatia este intrerupta este foarte mare. Medicamentele pot regla chimia creierului, dar nu pot schimba schemele de gandire, traumele trecute sau modul in care omul se raporteaza la viata.
Daca te confrunti cu stari care iti afecteaza viata de zi cu zi, nu lasa prejudecatile sa stea in calea binelui tau. Indiferent daca ai nevoie de suportul unui medic pentru stabilizarea chimica sau de ghidajul unui specialist intr-un cabinet de psihologie pentru a rezolva radacina problemelor, important este sa faci primul pas. Sanatatea mintala este o responsabilitate fata de sine, iar combinarea celor doua abordari ofera adesea cele mai rapide si durabile rezultate.
