„Trebuie sa ma iubeasca toata lumea” reprezinta o asumptie fundamentala in cazul persoanelor care sufera de tulburarea de personalitate histrionica (TPH). Aceasta convingere rigida genereaza o frica intensa de a nu fi respinsi, transformand orice indiciu minor de dezaprobare intr-un eveniment devastator. Chiar si atunci cand persoana care manifesta respingerea nu este semnificativa in viata lor, impactul emotional ramane disproportionat de mare.
Persoanele cu TPH cauta atentia si aprobarea celorlalti intr-o maniera extrema, recurgand adesea la jocul de rol ca singura modalitate prin care cred ca pot securiza interesul celor din jur. Aceasta lupta continua de a fi pe plac si de a fi in centrul atentiei nu ar fi neaparat disfunctionala daca nu ar fi transformata, in mod invariabil, intr-o drama personala.
Dinamica relatiilor si imaginea de sine
La inceputul unei relatii interpersonale, persoanele cu TPH sunt percepute ca fiind sociabile, prietenoase, agreabile si chiar fermecatoare. Totusi, pe masura ce relatia evolueaza, masca farmecului incepe sa ascunda cerinte pretențioase si o nevoie constanta de reasigurari din partea partenerului. In momentele de criza, pot apela la tehnici de manipulare, amenintari sau chiar tentative de suicid pentru a redobandi controlul asupra atentiei celuilalt.
Fiind atat de preocupate de obtinerea aprobarilor externe, aceste persoane ajung sa isi piarda identitatea in afara interactiunilor sociale. Relatiile lor devin adesea superficiale, deoarece sunt construite pe un “rol” si nu pe o conexiune autentica. Procesul de autocunoastere este blocat de aceasta nevoie de oglindire externa, lasand in urma un sentiment de gol interior atunci cand scena ramane goala.
Procesarea informatiei: Cognitii globale si emotii intense
Stilul cognitiv al persoanelor cu TPH este unul global si lipsit de detalii. Ele proceseaza realitatea prin impresii subiective mai degraba decat prin date obiective. Aceasta incapacitate de a percepe propriile sentimente si actiuni in mod detaliat impiedica formarea unei imagini de sine realiste.
Conform teoriei cognitive, gandurile noastre ne influenteaza in mod direct emotiile. In cazul TPH, cognitiile globale si exagerate conduc la emotii globale si exagerate. Aceste trairi pot fi atat de intense incat pacientii se lasa pur si simplu “dusi de val”, pierzand contactul cu logica sau cu consecintele pe termen lung ale actiunilor lor.
Distorsiuni cognitive specifice TPH
Stilul de gandire histrionic alimenteaza mai multe distorsiuni cognitive care distorsioneaza realitatea:
- Gandirea de tip dihotomic: Reactiile sunt prompte si extreme. Persoanele cu TPH trag concluzii pripite, catalogand instantaneu pe cineva ca fiind “minunat” sau “ingrozitor”, fara a accepta nuantele intermediare.
- Suprageneralizarea: O singura respingere intr-o situatie izolata este transformata intr-o concluzie dramatica: „voi fi mereu respins”. Interesant este ca, spre deosebire de persoanele care sufera de depresie, histrionicii pot exagera la fel de usor si aspectele pozitive sau pot trece fulgerator de la o extrema la alta.
- Rationalizarea emotionala: Tendinta de a considera propriile emotii ca fiind dovada realitatii absolute. Daca se simt neadaptati, ei cred cu tarie ca sunt neadaptati; daca se simt proști intr-un moment de confuzie, concluzioneaza ca sunt prosti.
Importanta interventiei terapeutice
Intelegerea acestor mecanisme este esentiala pentru oricine doreste sa imbunatateasca functionarea sociala si personala. In cadrul sedintelor de psihoterapie individuala, accentul cade pe dezvoltarea capacitatii de a observa detaliile si de a separa emotiile de realitatea obiectiva.
O evaluare psihologica detaliata poate ajuta la identificarea acestor tipare de gandire si la gasirea unor strategii de reglare emotionala. Lucrul cu un specialist psihoterapeut din Cluj poate oferi mediul securizant in care “rolul” sa fie inlocuit treptat cu o identitate stabila si autentica, reducand dependenta de aplauzele celorlalti pentru sustinerea propriei valori.
Bibliografie:
