„Trebuie să mă iubească toată lumea”, o asumţie importantă în cazul persoanelor cu tulburarea de personalitate histrionică, ce duce la o frică intensă de a nu fi respinşi. Orice indiciu de o posibilă respingere este devastator, chiar dacă persoana care i-a respins nu este semnificativă pentru ei, spun psihologii / psihoterapeutii practicieni. Persoanele cu TPH caută atenţia şi aprobarea celorlaţi într-o manieră extremă, jucând mereu un rol pentru ceilalţi. Este singura modalitate prin care pot să obţină atenţia celorlalţi. Această luptă de a-i mulţumi pe ceilalţi nu ar fi neapărat una disfuncţională dacă nu ar transforma-o într-o dramă.
Persoanele cu TPH se consideră sociabile, prietenoase, agreabile şi chiar sunt considerate ca fiind fermecătoare la începutul unei relaţii. Pe măsură ce relaţia evoluează, ajung să fie văzute ca fiind prea pretenţioşi, mereu cerând reasigurări din partea partenerului. De asemenea apelează la diferite tehnici de manipulare a partenereului, ameninţări, chiar şi tentative de suicid.
Aceste persoane sunt atât de preocupate de a obţine aprobări externe încât ajung să nu mai aibă o identitate în afara celorlaţi. Relaţiile lor sunt superficiale şi bazate pe jocul de rol.
Cogniţiile persoanelor cu TPH sunt globale şi lipsite de detalii, ducând la un sentiment al sinelui bazat mai mult pe impresii decât pe realităţi obiective. Dacă o persoană nu-şi percepe propriile sentimente şi acţiuni suficient de detaliat nu poate să-şi menţină o imagine de sine realistă.
Astfel conform teoriei cognitive – care spune că gândurile ne influenţează emoţiile – cogniţiile globale, exagerate vor duce la emoţii globale, exagerate. Aceste emoţii globale pot fi foarte intense, spun psihologii, astfel încât pacienţii histrionici se lasă duşi de val.
Stilul de gândire caracteristic persoanelor cu TPH duce la anumite distorsiuni cognitive, mai specific, la gândirea de tip dihotomic. Pacienţii histrionici reacţionează puternic şi prompt, tragând pripit concluzii exagerate negative sau pozitive. Astfel, ei cataloghează instant o persoană ca fiind minunată sau, dimpotrivă, îngrozitoare.
O altă distorsiune cognitivă specifică pacienţilor histrionici este suprageneralizarea. Dacă una din aceste persoane este respinsă într-o situaţie, va concluziona în mod dramatic că vor fi mereu respinşi. Spre deosebire de depresivi, histrionicii pot la fel de uşor să exagereze şi în ceea ce priveşte aspectele pozitive, sau să treacă foarte uşor de la o extremă la alta.
Persoanele cu TPH au distorsiuni şi de tipul raţionalizarii emoţionale – considerându-şi propriile emoţii ca şi dovadă a realităţii. Astfel, persoanele histrionice au tendinţa să creadă că dacă se simt neadaptaţi, sunt neadaptaţi; dacă se simt proşti, sunt proşti.
Psiholog Cluj / Psihoterapeut Cluj – Napoca
Cabinet de Psihologie Stela Neamt