Burnout-ul este relaţionat cu situaţia în care un individ asigură în mod disproporţionat eforturi ridicate de timp, implicare emoţională şi empatie şi percepe condiţii de muncă solicitante cu satisfacţie scăzută Epuizarea emoţională a caregivers-ilor informali poate fi relaţionată cu abuzul celor vârstnici, limitarea în viaţa socială, sănătatea precară şi utilizarea exagerată a strategiilor de coping centrate pe emoţii (doliu, îngrjorare, auto-blamare).
Burnout-ul apare de obicei după mai puţin de doi ani de îngrijire. Caregivers-ii acordă mai puţină atenţie circumstanţelor imediate şi devin tot mai preocupaţi cu propriile lor gânduri. Această atenţie restrictivă le reduce abilitatea de a procesa eficient informaţia şi de a rezolva problemele pe măsură ce apar. Ca urmare, poate apărea un risc crescut de erori de judecată, neglijarea activităţilor de îngrijire şi accidente.
Instalarea sindromului de burnout ocupaţional este de obicei insidioasă. Primul stadiu pare a fi entuziasmul idealist. Apoi urmează o perioadă de stagnare –neajutorarea, cu dezinteres progresiv, apoi o fază de frustrare, urmată de o revenire apatică la realitate alături de căutarea unei forme de securitate. Există unele puncte în comun cu depresia, tulburările de somn şi cele alimentare, apărând şi reducerea performanţei, sentimentul progresiv de epuizare cu impact asupra relaţiei cu rudele şi prietenii, iritabilitatea faţă de ceilalţi, absenţa dialogului şi un sentiment de gol.
Cauzele stresului trăit de caregivers-i sunt relaţionate cu resursele disponibile, starea de sănătate, stilul personal de coping, dinamica familiei (în cazurile în care pacientul şi caregiver-ul aparţin aceleaşi familii), tipul de personalitate, suportul social perceput etc..
În ceea ce priveşte consecinţele stresului trăit de caregiver, deşi îngrijirea poate fi privită şi ca o întărire, peste 400 de studii realizate în ultimele două decenii au relevat variate efecte negative: nivele crescute de depresie clinică, nivele crescute de stres perceput, nivele scăzute de auto-eficacitate şi încredere, nivele scăzute de well-being (Pinquart & Sorensen, 2003 apud Mackenzie, 2007).
Cu toate că burnout-ul este un sindrom foarte variabil care nu poate fi prezis printr-un singur factor, unii oameni au un risc mai mare decât alţii pentru a dezvolta sindromul burnout. Persoanele care au un grad ridicat de empatie, sunt sensibile la nevoile celorlalţi, au personalităţi compulsive şi cărora le lipseşte încrederea în sine sunt mai vulnerabile. Femeile, caregivers-ii mai tineri şi cei cu sănătate precară sunt grupuri de risc pentru sindromul de burnout.
Cercetările care au urmărit descoperirea predictorilor pentru sindromul de burnout în cazul caregivers-ilor au evidenţiat următoarele rezultate: nivelul de stres a fost relaţionat cu sindromul de burnout şi s-a dovedit un predictor al acestuia. Copingul adaptativ şi suportul social nu s-au dovedit predictori semnificativi pentru burnout. Orientarea ataşamentului nu s-a dovedit un predictor semnificativ după ce s-a controlat nivelul de stres, suportul social şi coping. În urma analizei de regresie ataşamentul de tip anxios s-a dovedit un predictor semnificativ pentru burnout, precum şi copingul adaptativ şi dezadaptativ (Scarcella, 2005).
Ybema et al. (2002) au studiat burnout-ul în cazul partenerilor intimi ai unor pacienţi cu cancer. Partenerii intimi ai pacienţilor cu cancer şi a celor cu scleroză multiplă vor experienţia cu o probabilitate relativă burnout-ul când simt că nu investesc sau nu beneficiază suficient din schimbul cu partenerul lor bolnav. Relaţia dintre inechitate şi burnout s-a păstrat când calitatea maritală generală, genul şi durata bolii, condiţia fizică şi psihologică a partenerului bolnav, şi suportul din partea celorlalte persoane au fost controlate.. Acest studiu arată că percepţiile de inechitate sau echilibru în relaţia dintre pacienţi şi partenerii lor intimi sunt importante pentru prevenirea burnout-ului la caregivers-i şi pentru îmbunătăţirea experienţelor pozitive la caregivers-i.
Bibliografie:
Mackenzie, C. (2007). Who Cares for the Caregiver? Interventions Designed to Reduce Stress. Powerpoint slides presented at the Centre on Aging’s 2007 Spring Research Symposium.
Scarcella, S. (2005). Coping, perceived social support, and attachment as predictors of professional caregiver burnout. ETD Collection for Fordham University. Paper AAI3166579.
Ybema, J., F., Kuijer, R., G., Hagedoorn, M., Buunk, B., P. (2002) .Caregiver burnout among intimate partners of patients with a severe illness: An equity perspective. Personal Relationships, 9, 73-8.
Psihoterapeut / Psiholog Cluj – Stela Neamt – Cabinet de Psihologie