Incarcatura (burden) resimtita de caregivers si sindromul burnout sunt probleme de sanatate mentala importante, prevalente, dar care pot fi prevenite prin interventii timpurii. Psihologii constienti de simptome si semne pot evalua, identifica si preveni aceste stari, imbunatatind considerabil calitatea vietii atat pentru pacienti, cat si pentru cei dragi care ii ingrijesc.
Conform enciclopediei editate de Capezuti et al. (2007), exista mai multe modalitati de interventie care pot restabili echilibrul emotional al persoanelor aflate in pragul epuizarii. Acestea variaza de la abordari individuale la sisteme complexe de suport social.
Strategii de coping individuale
Principiul de baza in gestionarea burnout-ului consta in incurajarea indivizilor sa faca tot ce le sta in putinta pentru a schimba o situatie data sau de a-i antrena sa faca fata mai eficient atunci cand schimbarea nu este posibila.
Strategiile de coping centrate pe emotii Multe persoane recurge la metode dezadaptative, cum ar fi abuzul de alcool sau substante, care ofera o relaxare pe termen scurt, dar agraveaza problema pe termen lung. In schimb, tehnicile de relaxare precum relaxarea tensiunii musculare, detasarea de problema (letting go), constientizarea senzoriala si yoga sunt activitati de coping centrate pe emotii extrem de utile pentru dobandirea sentimentului de bine (well-being).
Strategiile de coping centrate pe problema Acestea reprezinta eforturi directe de a stapani situatiile stresante. Indivizii invata sa abordeze direct sursa de stres prin comunicare interpersonala eficienta. Caregivers-ii din familie pot fi antrenati in mediul terapeutic sa foloseasca strategii de coping functionale si sa isi modifice perspectiva asupra rolului lor, invatand sa actioneze diferit pentru a evita suprasolicitarea. Acest proces de autocunoastere permite identificarea limitelor personale si respectarea acestora.
Terapia de familie
In cadrul terapiei de familie, accentul cade pe context, relatie si gasirea unui sens comun in fata suferintei. Psihoterapeutul trebuie sa fie autentic si implicat, influentand relatiile dintre membrii familiei intr-un mod pozitiv.
Acordand atentie nevoilor, sentimentelor si cuvintelor fiecarui membru, specialistul ajuta la stabilirea unei noi dinamici relationale. Acest lucru poate modifica mediul care a favorizat initial instalarea sindromului de burnout, transformand familia dintr-o sursa de presiune intr-una de suport reciproc.
Grupurile de suport
Izolarea sociala este unul dintre principalii factori care precipita burnout-ul. Grupurile de suport ofera un spatiu sigur pentru impartasirea sentimentelor de frustrare si izolare. Exista doua tipuri principale de grupuri:
- Grupuri de suport reciproc: Scopul lor este dezvoltarea unei retele sociale unde participantii ofera si primesc suport emotional, impartasind informatii despre resursele comunitatii si strategii practice de ingrijire.
- Grupuri psiho-educationale: Acestea implica un program structurat pentru imbunatatirea cunostintelor si deprinderilor de coping. Se bazeaza adesea pe principii cognitiv-comportamentale, oferind workshop-uri despre managementul furiei si al depresiei.
Participarea la aceste grupuri ajuta la lărgirea rețelelor sociale si la reevaluarea interpretărilor asupra situatiei de ingrijire. Rezultatul este o crestere a auto-eficacitatii percepute si o reducere a distresului emotional.
Concluzie: Recuperarea din sindromul burnout nu este un drum care trebuie parcurs singur. Fie ca alegi strategii individuale, implicarea familiei sau forta unui grup de suport, important este sa actionezi inainte ca epuizarea sa devina cronica. In cadrul unei sedinte de psihoterapie poti beneficia de psihoterapie individuala adaptata nevoilor tale, invatand sa iti recapeti entuziasmul si energia pentru viata.
Bibliografie
- Capezuti, E.A, Siegler, E.L., Mezei, M.D. (2007). The Encyclopedia of Elder Care. Springer Publishing Company.
