Tulburarea de Personalitate Evitanta (TPE) se regaseste adesea in asociere cu diverse tulburari dupa Axa I si II, fenomen care complica semnificativ tabloul clinic al pacientului. Aceste comorbiditati nu doar ca altereaza prezentarea simptomelor, dar modifica profund dinamica interpersonala si raspunsul la tratament al tulburarii de baza. Intelegerea acestor suprapuneri este esentiala pentru orice proces de autocunoastere si pentru succesul sedintelor de psihoterapie individuala.
Tulburarile schizotipale, schizoide si afective
Pacientii care prezinta simultan tulburare schizotipala, schizoida si evitanta au dificultati majore in relationarea cu ceilalti din cauza unei stari de anxietate persistente. Adesea, obscurantismul intalnit la acesti pacienti nu reprezinta doar o dorinta de a crea confuzie in randul celor pe care ii urasc, ci aceste desconsiderari sunt indreptate strategic contra celor care i-au respins si i-au ranit in trecut. Aceasta sensitivitate extrema fata de posibilitatea criticii, umilirii sau respingerii este alimentata, in cazul comorbiditatii cu tulburarea paranoida, de incapacitatea cronica de a avea incredere in ceilalti, pacientul punand mereu la indoiala motivele oricarei interactiuni sociale.
Atunci cand TPE se asociaza si cu depresia, apar rapid apatia, plictiseala, mania si egoismul, toate derivand din credinta disfunctionala ca „ei sunt singurii cu emotii si nevoi reale”. Datorita stimei de sine scazute, acesti indivizi au nevoie de intariri asidue din partea mediului, iar exprimarea doliului sau a suferintei devine adesea o cale de a trai in trecut. Prin acest comportament, ei incearca sa arate partenerului actual ca acesta nu se apropie niciodata de modelul idealizat al fostului partener.
In ceea ce priveste comportamentul sexual, hipomaniacalii cu tulburare evitanta pot recurge la cai compulsive pentru reducerea anxietatii: parteneri multipli, fixarea compulsiva pe o singura persoana, comportamente autoerotice (asociate frecvent cu TPE), relatii romantice numeroase sau sexualitate compulsiva in cadrul relatiei. Acestea nu sunt adictii sexuale in sensul clasic, ci mecanisme de supravietuire emotionala in fata fricii de abandon.
Tulburarile din spectrul „neurotic”
Adesea, pacientii cu TPE aleg cai somatoforme de exprimare pentru a reusi sa se distanteze nonverbal de ceilalti fara a intra in conflict direct. Somatizarile includ palpitatii ale inimii, simptome de hipoglicemie, intoleranta la lactoza, colita, disfunctii sexuale, dureri de cap si oboseala cronica. In unele cazuri extreme, chiar si supraponderalitatea sau bulimia pot fi utilizate pentru desfigurarea corpului, ca o strategie inconstienta de a evita placerile si interactiunile sociale. Persoana mananca pentru a deveni obeza si a se distanta de ceilalti, iar ulterior recurge la vomitat pentru a-si creste temporar stima de sine. Reclamatiile tipice precum „Nu ma plac pentru ca sunt gras” sau „Se uita la mine ca la un ciudat” servesc drept justificare pentru izolarea lor auto-impusa.
In plus, persoanele cu TPE tind sa devina perfectioniste, insa nu ca o cale de a imbunatati relatiile, ci paradoxal, pentru a le distruge. Standardele exagerate de corectitudine, onoare si eticheta devin motive subiective de a se indeparta sau de a-i ignora pe ceilalti. Acestia vaneaza partenerul perfect tocmai pentru a gasi defecte care sa justifice retragerea. Ritualurile de verificare, precum intrebarea repetata „te-am ranit?”, nu au rolul de a pastra controlul interior, ci reprezinta un atac subtil asupra celorlalti. TPE si mecanismele disociative formeaza astfel o buna aparare fata de instinctele si pasiunile interzise pe care le experientiaza aceste persoane, creand o noua identitate pentru a cauta un „nou” unde totul pare confortabil si lipsit de temeri.
Asocierea cu alte tulburari de personalitate
Studiile au aratat ca asocierea TPE cu alte tulburari de personalitate este foarte mare la varste tinere si tinde sa se mentina de-a lungul vietii. In asociere cu personalitatea narcisista, indivizii devin egoisti si nu fac niciun efort de a tine cont de sentimentele celorlalti, fiind preocupati excesiv de esec si de pastrarea propriei identitati rigide.
In cazul comorbiditatii cu personalitatea pasiv-agresiva, furia este exprimata indirect prin remarci „ascutite”, nereactivitate, neempatie, ridiculizare si anularea intalnirilor in ultimul moment. Aceasta ostilitate mascata le permite sa saboteze relatiile fara a-si asuma responsabilitatea directa. Asocierea cu personalitatea pasiv-dependenta se manifesta prin incapacitatea de a taia legaturile cu familia de origine, acesti oameni ramanand adesea in casa parinteasca pana la varste inaintate, temandu-se de orice relatie care i-ar putea „lua de langa ai lor”.
Personalitatea histrionica aduce in acest tablou comportamente teatrale si reactii negative chiar si in situatii pozitive, in timp ce personalitatea borderline introduce o ambivalenta chinuitoare: acum cauta disperati contactul si afecțiunea, pentru ca in momentul urmator sa refuze invitatiile si sa rupa relatiile brusc. In final, asocierea cu personalitatea antisociala ii impinge pe acesti indivizi sa caute recompense imediate si sa isi creasca stima de sine blamand constant mediul extern pentru esecurile lor.
Toate aceste dinamici complexe subliniaza faptul ca tulburarea evitanta nu este doar o simpla timiditate, ci o structura profunda care necesita o abordare atenta intr-un cabinet de psihoterapie din Cluj. Un psihoterapeut cu experienta va sti sa identifice aceste straturi multiple si sa ghideze pacientul spre o functionalitate sociala mai buna, reducand barierele ridicate de aceste mecanisme de aparare rigide.
Bibliografie
- Kantor (2003) – Distancing: avoidant personality disorder, Praeger Publishers.
- Segal D., Coolidge F., Rosowsky E. (2006) – Personality Disorders and Older Adults: Diagnosis, Assessment and Treatment, John Wiley & Sons, Inc.
