Tulburarea de Personalitate Evitanta se regăseşte adesea în asociere cu tulburări după Axa I şi II. Acestea alterează prezentarea clinică, dinamica şi tratamentul tulburării.
Tulburările schizotipale, schizoide şi afective
Pacienţii care prezintă simultan tulburare schizotipală, schizoidă şi evitantă prezintă dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi datorită anxietăţii. Adesea obscurantismul întâlnit la pacienţii cu aceste tulburări nu este doar o mulţime de desconsiderări sub forma misterului cu intenţia de a crea confuzie în rândul celor pe care-i urăsc, ci aceste desconsiderări sunt îndreptate contra celor care i-au respins şi rănit. Această sensitivitate către posibilitatea criticii, umilirii, respingerii este alimentată în cazul comorbidităţii cu tulburarea paranoidă de incapacitatea de a avea încredere în ceilalţi (pun la îndoială motivele interacţiunii).
Atunci când se asociază şi cu depresia, apar apatia, plictiseala, mânia, egoismul datorită credinţei că „ei sunt singurii cu emoţii şi nevoi ”(Kantor, 2003). Datorită stimei de sine scăzute au nevoie de întăriri asidue, iar exprimarea doliului este o cale de a trăi în trecut şi de a arăta partenerului actual că nu se apropie de modelul fostului. Coleman citat de Kantor (2003) aminteşte de comportamentul sexual compulsiv la care hipomaniacalii cu tulburare evitantă recurg în cele 5 căi prezentate de autor : parteneri multipli, fixarea compulsivă pe unul dintre ei, comportamente autoerotice compulsive (în special acestea sunt asociate cu TPE), relaţii romantice numeroase şi sexualitate compulsivă în cadrul relaţiei. Nu sunt însă adicţii sexuale , ci mecanisme de reducere a anxietăţii.
Tulburările din spectrul ” neurotic”
Adesea pacienţii cu TPE aleg căi somatoforme de exprimare pentru a se distanţa nonverbal. Somatizările includ palpitaţii ale inimii, simptome de hipoglicemie, intoleranţă la lactoză şi colită, disfuncţii sexuale, dureri de cap, oboseală. Şi în unele cazuri chiar supraponderalitatea, bulimia pot fi utilizate pentru desfigurarea corpului şi astfel evitarea plăcerilor. Mănâncă pentru a deveni obez şi a se distanţa de ceilalţi şi când asta se întâmplă recurg la vomitat pentru a-şi creşte stima de sine în urma pierderii în greutate. „Nu mă plac pentru că sunt gras” şi „Se uită la mine ca la un ciudat” sunt reclamaţiile aduse celorlalţi (idem). Ticurile comportamnetale, verbale, îngrijorările ipohondrice au menirea adesea de a îndepărta persoanele din jur.
Persoanele cu TPE devin perfecţioniste nu ca o cale de a îmbunătăţi relaţiile ci de a le distruge. Corectitudinea, onoarea, proprietatea, eticheta devin motive de a nu selecta, de a se îndepărta, ignora de ceilalţi. Pot fi acei oameni care vânează partenerul perfect şi se întreabă adesea îngrijoraţi cine sau ce ar putea răni relaţia respectivă. Ritualurile nu sunt pentru păstrarea controlului interior ci pentru atacul asupra celorlalţi pe care-i întreabă iar şi iar „te-am rănit?”.
TPE şi mecanismel disociative fac o bună apărare faţă de instinctele şi pasiunile interzise pe care le experienţiază aceste persoane. Astfel ei îşi crează o nouă identitate pentru a se separa de acestea, pentru a căuta noul unde totul este confort şi netemător. (idem)
Atunci când această tulburare se asociază cu tulburările de adicţie şi joc de noroc, se face doar o sustituţie a persoanelor şi a interacţinunii cu acestea cu alcoolul, jocurile, drogurile, barurile, cazinourile. Un fel de retragere din lumea reală într-o alta fantastică.
Alte tulburări de personalitate
Studiile (Coolidge et al., 2006, McGlashan et al., 2000; Oldham et al., 1992, citaţi de Segal, 2006) au arătat că asocierea TPE cu alte tulburări de personalitate este destul de mare la vârste tinere şi nu sunt motive pentru a se crede că pot apărea schimbări dramatice pe măsură ce se creşte în vârstă.
Narcisistă – persoanele cu TPE şi narcisism sunt egoiste şi nu fac nici un efort de a ţine cont de sentimentele şi nevoile celorlalţi. De menţionat este preocuparea excesivă pentru eşec şi pentru păstrarea propriei identităţi, fapt care îi împiedică să lege relaţii sau să le menţină.
Pasiv-agresiva – prin exprimarea furiei indirect reuşesc să păstreze relaţiile pe anumite perioade ca mai apoi să le distrugă tot prin furie. Exprimarea acestei furii se face prin remarci “ascuţite”, comportamnet enervant, nereactivitate, neempatie, spunerea adevărului brutal, ridiculizare, setarea de limite aspre, efectuarea de lucruri pe ascuns, aranjarea de întâlniri şi anularea lor în ultimul moment, neîndemânare, refuzul de a ierta, folosirea timidităţii pentru a fi ostil. (Kantor, 2003)
Pasiv-dependentă – în cest caz legăturile cu familia de origine nu sunt tăiate deloc sau în mică măsură. Sunt cei care stau încă cu părinţii şi nu se căsătoresc sau cei care nu pleacă foarte departe de casa părintească. Ostilitatea ascunsă sub această dependenţă iese la iveală atunci când se simt ameninţaţi că vor fi “luaţi de lângă toţi ai lui”. (Kantor, 2003)
Histrionică – comporatamentele teatrale sunt cele care însoţesc TPE, ei putând reacţiona negativ în situaţii pozitive, crea atracţii puternice acolo unde şansa de reuşită este slabă şi sunt enervaţi de cei disponibili şi calzi, dar şi de cei distanţi şi reci.
Borderline – aici se întâlneşte ambivalenţa în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale. Acum se simt singuri, dornici de contact şi îl caută, dar în momentul următor refuză invitaţii. Acum caută iubirea şi afecţiunea, mai târziu însă rup relaţiile pe care le au.
Antisocială – sunt în căutarea de recompense de tot felul; şi prin creşterea stimei de sine blamându-i pe alţii. (Kantor, 2003)
Psiholog / Psihoterapeut Cluj – Stela Neamt
Bibliografie
Kantor (2003) – Distancing : avoidant personality disorder, Praeger Publishers;
Segal D., Coolidge F., Rosowsky E. (2006) – Personality Disorders and Older Adults: Diagnosis, Assessment and Treatment, John Wiley & Sons, Inc.;