Studiul clasic al modificarilor comportamentului si al invatarii sociale subliniaza importanta fundamentala a regulilor familiale si a structurilor de comunicare. Aceasta perspectiva, sustinuta de reprezentantii teoriei sistemelor si ai interactionalismului simbolic, se preocupa de modul in care indivizii invata conduite sociale si de conditiile in care o persoana poate influenta sau schimba comportamentul alteia. In cadrul acestui proces complex, autocunoastere reprezinta primul pas pentru a intelege modul in care propriile noastre actiuni sunt modelate de interactiunile cu cei apropiati.
Abordarea behaviorista si functionalitatea familiei
Abordarea behaviorista defineste familia normala in sensul functional al absentei simptomelor patologice. In aceasta viziune, orice comportament este considerat adaptativ in functie de proprietatile sale relational-functionale.
Un concept cheie aici este ca un comportament nu este in sine „bun” sau „rau”, „normal” sau „patologic”. Mai curand, el este vazut ca un mijloc de a atinge un scop specific al relationarii: obtinerea intimitatii sau mentinerea distantei necesare. Astfel, comportamentele sunt evaluate prin prisma eficientei lor in atingerea obiectivelor relationale ale membrilor familiei.
Teoria schimbului social: recompense si costuri
Psihologii teoreticieni ai schimbului social, precum G. Homans (1950) si P. Blau (1964), considera ca indivizii sunt permanent in cautarea unor relatii care sa le satisfaca interesele personale. Meritului de a fi aplicat aceasta perspectiva in domeniul familiei ii apartine lui I. Nye (1976), care a aratat cum dinamica maritala poate fi inteleasa ca un sistem de schimburi.
Schimburile dintre doua persoane pot fi:
- Pozitive: Includ oferirea si primirea de recompense reciproce (afectiune, suport, bunuri materiale)
- Negative: Includ oferirea si primirea de costuri (critica, pedeapsa, timp pierdut, stres emotional)
Oamenii cauta in mod natural schimburile recompensatoare si le evita pe cele costisitoare. Un element crucial este norma reciprocitatii:
- Reciprocitatea pe termen scurt: Este adesea o caracteristica a relatiilor disfunctionale, unde partenerii tin scorul in mod rigid.
- Reciprocitatea pe termen lung: Caracterizeaza relatiile functionale si normale, unde exista increderea ca beneficiile se vor echilibra in timp.
Familia ca mediu de invatare si cauzele esecului marital
Familia reprezinta contextul primar al invatarii sociale. In familiile puternic functionale, membrii obtin beneficii semnificativ mai mari decat costurile investite in relatie. In schimb, esecul unei relatii maritale sau familiale este explicat prin:
- Deficitul de recompense: Partenerii nu isi mai ofera reciproc ceea ce au nevoie.
- Sistemul coercitiv: Modificarea sistemului de recompense dintr-unul pozitiv intr-unul bazat pe control si presiune.
- Deficitul de comunicare: Incapacitatea de a transmite nevoile si sentimentele in mod clar si empatic.
In cadrul sedintelor de psihoterapie de cuplu, se observa adesea indivizi care nu accepta sau nu inteleg norma reciprocitatii. Putem identifica mai multe tipologii:
- Exploatatorii: Accepta recompense fara a oferi nimic in schimb.
- Ofertantii excesivi: Sunt concentrati doar pe a-i multumi pe ceilalti, fara a primi nimic, ceea ce duce la epuizare
- Cei care se auto-depreciaza: Considera ca nu merita sa primeasca nimic de la ceilalti.
Drumul spre intimitate si rezolvarea conflictelor
Un obstacol major in calea unei relatii profunde este incapacitatea multor indivizi de a impartasi confidente in relatiile intime. Fara vulnerabilitate si deschidere, schimburile raman la un nivel superficial, extrinsec, impiedicand dezvoltarea apropierii emotionale.
Psihoterapeutii urmaresc in practica lor diverse cai pentru a reface echilibrul familial:
- Analiza modului de selectare a partenerilor
- Procesul de luare a deciziei maritale
- Analiza puterii si a modului in care aceasta este distribuita in cuplu
- Rezolvarea conflictelor si de-cristalizarea iubirii
- Interactiunea sexuala si satisfactia in cuplu
- Problemele dintre parinti si copii
Daca simti ca relatia ta a devenit un camp de lupta dominat de costuri sau daca reciprocitatea a disparut, este esential sa actionezi. Recomandarea este sa apelezi la psihoterapie de cuplu. Acest serviciu ofera un cadru sigur pentru a identifica factorii care transforma o relatie normala intr-una patologica si pentru a reconstrui sistemul de recompense pozitive. Prin invatare sociala si o mai buna reglare emotionala, orice cuplu poate redescoperi drumul spre intimitatea dorita.
Bibliografie
- Nye, F.I., Gecas V. (1976) – The Role Concept: Review and Delineation. Beverly Hills, London: Sage Publications
- Homans, G.C. (1950, 1961) & Blau, P. (1964) – The Theory of Social Exchange
