În psihologie au fost propuse mai mlte variante normale ale personalităţii dependente şi acestea include caracteristici uşor de identificat în cazul multor persoane.
Stilul devotat (devoted style) (Oldham & Morris, 1995, citat de Bornstein, R. M. , O’Neil (2001) este grijuliu, face solicitudini şi pune, în general, bunăstarea celorlalţi pe primul loc. Similar stilului devotat este stilul „de acord„(agreeing style) (Millon et al.,1994, citat de Bornstein, R. M. , O’Neil (2001), caracterizat prin cooperare, consideraţie şi amabilitate. Aceste persoane îşi adaptează preferinţele pentru a fi compatibile cu ale celorlaţi din jur. Având încredere în ceilalţi, aceşti indivizi reajustează conflictele astfel încât să dobândească solţii pacifiste la probleme.
În ceea ce priveşte persoanele dependente, există mai multe categorii, una dintre ele ar fi personalitatea dependent alarmantă care este o mixtură între personalitatea dependentă şi cea evitantă. Aceste persoane evită autonomia şi au oarecare iniţiativă, trăiesc în permanenţă cu o anume spaimă. Sunt sensibile în special la anxietate de separare şi suportă foarte greu frica de a pierde sprijinul şi ajutorul celorlalţi. De multe ori, temerile sunt exprimate prin furie faţă de cei care nu reuşesc să înţeleagă nevoia lor de siguranţă şi confort. Experienţiază singurătate şi izolare. Deşi, de multe ori sunt plăcute, experenţiază tensiune, tristeţe şi vină. La suprafaţă apar ca fiind tăcute, în fapt fiind supuse de teama abandonului şi izolării. Viaţa este văzută ca fiind goală, dar grea.
Personalitatea dependentă acomodată este submisivă, agreabilă şi „flămândă” de afecţiune şi securitate. Frica de abandon îi determină să fie complianţi. Persoana este graţioasă, benevolă şi compliantă. Fermecătoare, implicată social, persoana caută să devină centrul atenţiei, prin dramatizarea comportamentelor. Naivi în faţa problemelor vieţii, menţinând un spirit plăcut, aceşti indivizi neagă emoţiile dezadaptative şi îşi distrag atenţia de la conflicte inerente. Faptul că sunt mereu agreabili se datorează nevoii de a lăsa pe alţii să preia controlul. Pierderea sursei de control şi siguranţă poate provoca depresii grave.
Persoanele dependente imature sunt neexperenţiate şi nesofisticate. Lipsite de ambiţie şi energie, ceea ce face ca vârsta adultă să fie una înfricoşătoare. În cea mai mare masură sunt delăsători şi nu dezvoltă niciodată încredere în propriile competenţe. Aceste persoane nu îşi asumă roluri în societate, nu resimt o apartenenţă la gen, iar viaţa de adult este resimţită ca fiind distrugătoare, copleşitoare. Aceşti indivizi sunt plăcuţi şi sociabili, atâta timp cât li se permite să fie adolescenţi in activităţi şi preferinţe. Devin dificili, când ceilalţi aşteaptă mai multe de la ei, când trebuie să se maturizeze. De multe ori apar ca fiind iresponsabili şi neglijenţi.
Personalitatea dependentă fără rezultat prezintă o combinaţie a pattern-ului dependent cu cel schizoid. Caracterizate prin lipsa vitalităţii, nivelul de energie scăzut, oboseală şi slăbiciune în expresivitate şi spontaneitate. Sunt capabile să empatizeze şi să înţeleagă emoţiile celorlalţi. Caută o viaţă lipsită de griji, mai mult din cauza subevaluării, decât din cauza comportamentului copilăresc. Pornesc de la premisa că nimic nu se schimbă în viaţă datorită capacităţii umane şi a eforturilor depuse de individ.
Psiholog Cluj / Psihoterapeut Cluj-Napoca
Cabinet de psihologie – Stela Neamt
Bibliografie:
Bornstein, R. M. , O’Neil (2001) , The dependent patient in a Psychiatric Inpatient setting : Relationship of Interpersonal Dependency to consultation and medication frecquencies, Clinical Psychology, 57, 289-298