Pentru multi psihologi, personalitatea nu este un bloc monolitic, ci rezultanta apartenentelor grupale, a rolurilor si a statusurilor pe care un individ le ocupa in societate. Despre fiecare om se poate spune ca poseda o pluralitate de „Euri sociale”, deoarece fiecare persoana cu care interactionam isi formeaza o anumita imagine despre noi, iar noi, la randul nostru, ne adaptam comportamentul in functie de context. In acest sens, procesul de autocunoastere devine o provocare, caci trebuie sa discernem intre esenta noastra autentica si mastile pe care le purtam in viata cotidiana.
Statusul si rolul social: Pilonii identitatii externe
Psihologia sociala acorda o importanta esentiala notiunii de rol, considerand-o punctul de intersectie intre sistemul de personalitate (studiat de psihologie) si sistemul social (domeniul sociologiei si antropologiei). Pentru a intelege personajul, trebuie mai intai sa definim conceptele care il sustin:
- Statusul social: Reprezinta pozitia pe care un individ o ocupa intr-o dimensiune a sistemului social (profesie, sex, varsta, rang). Acesta defineste drepturile si obligatiile individului, oferindu-i o identitate sociala explicita.
- Rolul social: Este modelul de comportament asociat statusului respectiv. Este „punerea in act” a drepturilor si datoriilor prevazute de pozitia ocupata.
Sistemul format din statusuri si roluri constituie principalul model de invatare a comportamentelor sociale. Identitatea noastra este, in mare parte, explicata prin multitudinea acestor determinanti sociali care ne furnizeaza tipare de actiune predefinite.
Tranzitia de la rol la personaj
Relatia dintre rol si personaj este una dinamica. Exista situatii in care individul refuza sa adere la un anumit rol impus de grup, dar si cazuri in care acesta se identifica total cu rolul jucat. Atunci cand un individ continua sa isi asume si sa interpreteze un rol dincolo de limitele stricte si obiective ale statusului sau, rolul respectiv da nastere la personaj.
„A fi cineva” inseamna adeseori asumarea unui rol si identificarea cu un personaj. In consecinta, Eul nostru presupune existenta personajului. Totusi, daca aceasta „masca” este doar una de imprumut, ea ramane la suprafata si nu influenteaza functiile profunde ale personalitatii. Pentru ca un personaj sa devina parte integranta din dinamica individului, Eul trebuie sa consimta, sa adere si sa isi asume acea interpretare. In caz contrar, ceea ce afisam in exterior nu sunt decat „false aparente”.
Personajul: Masca, aparare si adaptare
Conceptul de personaj comporta doua acceptiuni fundamentale in psihologie:
- Manifestarea externa a personalitatii: Personajul ca interfata prin care interiorul comunica cu exteriorul.
- Persoana in rol: Omul care interpreteaza activ un rol social, folosind o masca ce poate ascunde sau proteja personalitatea reala.
Intre personalitate si personaj exista o conexiune indisolubila: personalitatea nu poate exista fara sa se exprime, iar orice forma de expresie compune deja un personaj. Insa, atunci cand existenta cotidiana devine „inautentica”, ea se transforma intr-un sir de compromisuri si tranzitii intre lumea rationala, obiectiva, si cea irationala, subiectiva. In aceste conditii, raspunsul la intrebarea „cine sunt eu?” este tot mai greu de gasit, personajul devenind un obstacol in calea intelegerii de sine.
Din punct de vedere clinic, personajul se poate institui ca un mecanism de aparare. Aceasta se intampla cand personajul-masca se structureaza la nivelul dimensiunii inconstiente a Eului, indeplinind o functie defensiva impotriva anxietatii sau a presiunilor externe. Pe de alta parte, personajele sociale si cele volitive au roluri preponderent adaptative, ajutand individul sa navigheze eficient in societate.
Ficțiunea directoare și Idealul Eului
Uneori, personajul nu este doar o masca pasiva, ci raspunde unei aspiratii profunde – unei „fictiuni directoare”. Aceasta orienteaza eforturile individului spre realizarea idealului sau. Personajul devine astfel un vehicul prin care ne proiectam viitorul si incercam sa devenim cea mai buna versiune a noastra, conform standardelor interne pe care ni le-am stabilit.
Daca simti ca mastile sociale pe care le porti au devenit prea rigide sau daca ai pierdut contactul cu personalitatea ta autentica din cauza rolurilor solicitante, prin psihoterapie individuala se poate explora relatia dintre Eul tau si personajele pe care le interpretezi, lucrand la restructurarea credintelor irationale care te pot bloca in roluri inautentice. Recuperarea autenticitatii prin reglare emotionala si autocunoastere este singura cale spre o viata implinita, in care personajul serveste personalitatea, si nu o sufoca.
Bibliografie
- Zamfir, C.; Vlasceanu, L. (1993) – Dictionar de sociologie
