Pentru unii psihologi , psihologia personalităţii este definită ca rezultanta apartenenţelor grupale, a rolurilor şi a statusurilor sale. Despre fiecare om se poate spune că are o pluralitate de „Euri sociale”, întrucât fiecare persoană pe care o cunoaşte îşi face o anumită imagine despre sine. Psihologia socială a întreprins studiul sistematic al noţiunii de rol, dându-i o importanţă esenţială în explicarea relaţiilor interpersonale. Personalitatea este explicată prin multitudinea determinanţilor săi sociali, interpretaţi ca statusuri şi roluri diverse, care furnizează modele de comportament. Interpretarea rolului social este un punct de intersecţie între sistemul de personalitate (apanaj al psihologiei) şi sistemul social (ca domeniu predilect pentru sociologie şi antropologie).
Statusul social reprezintă poziţia pe care un individ o ocupă pe una din dimensiunile sistemului social şi se exprimă prin profesie, sex, vârstă etc. El defineşte identitatea socială, rolul explicit, drepturile şi obligaţiile individului. Rolul social se defineşte ca „modelul de comportament asociat unei poziţii sociale sau unui status sau punerea în act a drepturilor şi datoriilor prevăzute de statusurile indivizilor şi grupurilor într-un sistem social” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu et al., 1993, pp. 517-518). Pentru a exercita un rol, un individ trebuie să aibă drepturile şi obligaţiile poziţiei pe care o ocupă. Rolul social este un concept major pentru a defini identitatea socială a indivizilor. Sistemul rol – status-urilor sociale se constituie ca model de învăţare a comportamentelor sociale.
În ceea ce priveşte relaţia dintre rol şi personaj, se constată că, pe de o parte, există situaţia în care individul refuză să adere la un anumit rol social special pretins de apartenenţa sa la un anumit grup, iar pe de altă parte, se întâlnesc cazuri în care acesta poate să adere complet, până la identificare cu rolul pe care îl joacă în virtutea statusului său. Dacă individul continuă să-şi asume rolul dincolo de limitele stricte ale statusului său, rolul dă naştere la personaj.
Noțiunea de personaj
„A fi cineva” înseamnă adeseori asumarea unui rol şi identificarea cu un personaj, iar ca o consecinţă imediată: Eul presupune personajul. Este evident că statusul social al individului, interpretarea sau simplu contact cu o serie de „personaje” generează modele de imitaţie şi de identificare. Dar, dacă masca personajului, este doar „de împrumut”, ea nu influenţează în mod fundamental funcţiile Eului în dinamica de ansamblu a personalităţii. Pentru aceasta Eul trebuie să consimtă să interpreteze un rol, să adere la el, să şi-l asume. În caz contrar, Eul nu va produce decât „false aparenţe”.
În măsura în care este „inautentică”, existenţa cotidiană se constituie din credinţe false, compromisuri sau tranziţii între lumea raţională, obiectivă şi lumea iraţională, subiectivă. În aceste condiţii răspunsul la întrebarea „cine sunt eu”, nu este deloc simplu, întrucât personajul interpretat, prin înseşi vicisitudinile şi fluctuaţiile sale, poate constitui un obstacol în cunoaşterea şi înţelegerea realistă a personalităţii autentice.
Conceptul de personaj comportă două accepţiuni: personajul ca manifestare în exterior a personalităţii, şi personajul ca „persoana în rol”, omul care interpretează un rol social. Personajul se prezintă ca o mască ce ascunde personalitatea. De asemenea se vorbeşte de funcţia de personaj a personalităţii. Între personalitate şi personaj se stabileşte o conexiune indisolubilă. Personalitatea nu poate exista decât exprimându-se, orice expresie compune deja un personaj.
Personajul se poate institui ca mecanism de apărare, în sensul consacrat al termenului, doar în măsura în care, se structurează la nivelul dimensiunii inconştiente a Eului. Personajele mască au un caracter predominant defensiv, iar personajele sociale şi cele volitive, îndeplinesc preponderent funcţii adaptative. Personajul poate răspunde unei aspiraţii, unui fel de „ficţiune directoare” care ar orienta eforturile individului de a realiza idealul Eului său.
Bibliografie:
ZAMFIR C.; VLĂSCEANU L. (1993). Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Babel.
Psihoterapeut / Psiholog Cluj – Stela Neamt
Cabinet de Psihologie