Dupa fiecare vacanta, problematica cu care ne confruntam in cabinetele de psihologie in cadrul sedintelor de psihoterapie, este cum sa ne organizam implicarea in sarcini.
Psihologul ne invata, cum sa identificam un comportament dezadaptativ personal şi sa realizam analiza funcţională a acestuia (pe baza modelului ABC comportamental).
Adesea, scrutându-ne propriul comportament, ajungem la concluzii nu tocmai plăcute. Constatăm, de pildă, că avem o serie de deficite comportamentale sau, dimpotrivă, constatăm o serie de excese. Şi de fiecare dată, am vrea să facem ceva, să ne schimbăm. Reuşim? Rar, foarte rar. De ce? “Pentru că nu avem suficientă voinţă, forţă interioară” vine răspunsul imediat.
Analiza funcţională evidenţiază contextul în care se manifestă comportamentul dezadaptativ de tip evitativ şi substituitiv vis-a-vis de momentele când ar trebui să ne concetrez asupra sarcinilor, de exemplu a sarcinilor semestriale de la facultate.
Iata un exemplu ilustrativ, oferit de psiholog: Ex.”De fiecare dată când ne sunt solicitate sarcini de lucru pentru facultate, am un comportament dezadaptativ care se maniferta astfel: am poftă de studiu dar nu din literatura de specialitate, atunci simt nevoia să citesc beletristică, brusc mă bântuie lacunele din cunoştinţele mele generale şi simt nevoia să-mi actualizez cunoştinţe cu diverse articole din reviste precum „Descoperă” şi evident îmi dă şi televizorul o mâna de ajutor, prin toate programele de „Discovery” la care nu am ezitat să mă abonez”.
In cadrul modelului ABC, A-ul reprezintă evenimentul activator, B-ul reprezintă convingerile persoanei, iar C-ul reprezintă consecinţele emoţionale şi comportamentale ale credinţelor pe care le avem despre A.
A – evenimentul activator – problema practică, este reprezentată de comportamentul evitativ şi substituitiv în raport cu sarcina reala.
Antecedentul şi anume ”când” apare aceast comportament „de fiecare dată când ne sunt solicitate teme„. Fluxul conştiinţei (ce îmi vine în minte, înainte”am timp suficient„, în timpul” îmi place ce văd şi ce citesc” şi după executarea comportamentului”era mai bine să mă ocup de temă, poate de mâine… de mâine„).
Întărirea pozitivă pe care o primesc este că citesc beletristică, mă documentez, îmi completez cunoştinţle generale. Întărirea negativă este că amân efectuarea temelor a sarcinilor reale de lucru, iar mustrările de conştiinţă le substitui cu plăcerea de a citi şi a mă documenta, de a viziona programele preferate.
Agenda minţii scoate în evidenţă rezultatul între ce mi-am propus să fac şi ce am făcut de fapt.
B – convingerile personale – credinţele iraţionale „trebuie neapărat să-mi îmbogăţesc cultura generală” care duc la comportamentul dezadaptativ „de evitare, de substituire a sarcinii reale de lucru„, apoi reflectând mai bine asupra problemei reuşesc prin autocontrol şi conştientizare, să le transform în credinţe raţionale care mă fac să privesc problema mai flexibil „nu este bine cum procedez, dar nu este groaznic”, „nu-mi place cum decurg lucrurile dar cu ceva efort, fac faţă situaţiei„.
C – consecinţele – emoţionale şi comportamentale pe care le am faţă de conduita evitativă şi substituitivă, trec de la emoţiile negative disfuncţionale care conduc la eperienţierea durerii şi disconfortului psihic, la emoţii negative funcţionale, care îmi atrag atenţia că acest comportament îmi blochează atingerea scopurilor, de a-mi pregati sarcina din timp. Consecinţele imediate – timpul insuficient, stresul şi oboseala ne vor reduce din randamnet şi nu vom fi siguri pe rezultatul scontat. Consecinţele pe termen lung – încălcarea propriului cod moral – vom avea remuşcări, vom fi nemulţumiti de rezultate care pot să ne afecteze şi nota de la examen, notele mici ne vor aduce critici din partea persoanelor la care ţinem.
Întăririle şi penalizările au mai degraba un efect cognitiv decât unul motivaţional, se produc contingenţe care nasc scheme cognitive care generează comportamentul dezadaptativ (de evitare, substituire): întărire pozitivă(dacă continui cu comportamentul dezadaptativ nu am şansa să obţin rezultatul scontat); întărire negativă(dacă mă ocup de sarcina din timp scap de oboseală, stres, sentimentul de vinovăţie).
Extincţia este o situaţie în care comportamentele nu mai sunt contingente cu întăririle lor anterioare (degeaba citesc beletristică, mă documentez şi mă simt bine din acest punct de vedere dacă faptul că evit, amân să mă apuc de temă îmi provoacă disconfort psihic şi fizic).
Astfel implementam schimbarea, spune psihologul, în sens dezirabil, a comportamentului care face obiectul programului de autocontrol, presupune managementul situaţiilor (antecedentelor), a comportamentului, a consecinţelor şi a fluxurilor cognitive relevante. Vom încerca să reducem din comportamentele care favorizează interferenţa unei cogniţii cu comportamentul dezirabil (de pildă să-mi corijez gândurile cum că o lucrare bună poate să fie facută şi în ultimul moment).
Ne folosesim de reguli (mai intâi mă ocup de sarcina şi apoi beletristică şi alte documentare),(nu mă ridic de la masa de lucru indiferent cât de eficient lucrez), îmi fac managementul timpului (în fiecare zi de la 5 la 7 mă ocup de temă) stabilesc clar scopul şi obiectivul (nu voi spune trebuie să studiez din timp, ci studiez 2 ore zilnic). Aplic aceste reguli în mod constant şi regulat, iar frecvenţa lor îmi vor schimba comportamentul dezadaptativ, automatizarea comportamentului face ca acesta să se asocieze cu contexte şi situaţii diferite care la rândul lor devin antecedente.
Psiholog Cluj – Stela Neamt
Bibliografie: Ghid de Terapie Raţional-Emotivă şi Comportamentală -Windy Dryden; Raymond DiGiuseppe