Legătura între dependenţă şi Tulburările alimentare

Legătura între dependenţă şi Tulburările alimentare

Există, de asemenea, dovezi că persoanele dependente suferă într-o mai mare măsură decât cea expectată de tulburări alimentare. (Bornstein 2001 apud Millon etal., 2004), într-o meta-analiză a relaţiei dintre dependenţa interpersonală şi simptomele tulburărilor alimentare, a constatat că există o asociere pozitivă între cele două, atât pentru anorexie cât şi pentru bulimie. Cu toate acestea, există simptome ale altor tulburări de personalitate, precum şi alte dependenţei, care sunt, de asemenea, implicate în tulburările alimentare. În plus, când simptomele tulburării alimentare se remit, şi nivelurile dependenţei scad. Deci, cu toate că există o relaţie semnificativă, este relativ modestă şi nespecifică.

            Simptomele fizice

            Pentru că persoanele dependente nu pot face faţă din punct de vedere instrumental deţinerii contolului asupra vieţii lor şi schimbării situaţiei în mod direct, ele trebuie să le facă faţă în mod indirect. Teoretic, ei ar trebui să dezvolte sindroame care funcţionează atât pentru reducerea responsabilităţii cât şi pentru lipirea şi mai strânsă de protectorii lor, astfel dublând câştigurile lor secundare. Tulburările fobice asigură o modalitate; tulburările fizice furnizează o alta. Funcţional, ele sunt, probabil, aproape echivalente, cu o singură excepţie importantă: o tulburare de tip anxios lasă persoana dependentă descoperită în faţa reproşurilor, fie pentru că este slabă, fie pentru refuzul de a se adapta la un nivel al maturităţii adulte.       

            Legătura între dependenţă şi o boală fizică, cu toate acestea, este mai puţin cunoscută, mai uşor de a negat, şi provoacă mai rapid simpatie şi supunere faţă de alţii, care pot chiar să se plângă că este o lume crudă, în care cineva aşa de dulce şi inocent ca dependentul trebuie să fie atât de chinuit. Astfel de boli distrag atenţia de la adevărata sursă a spaimei/panicii, sentimentul că alţii ş-ar putea pierde interesul şi că relaţiile sunt încordate sunt deteriorate. Alternativ, pentru unele persoane dependente, pretinsele tulburări fizice simulate pot reprezenta un atac asupra propriei persoane pentru a fi atât de neajutorate şi incompetente în mod obiectiv, deghizat sub forma bolilor corpului şi a epuizării fizice. De cele mai multe ori, relaţia dintre dependenţă şi tulburările fizice funcţionează pe o bază inconştientă. Cu toate acestea, cazuri deosebit de grave este posibil să poată produce în mod conştient simptome fizice, în scopul de a-şi asuma rolul de bolnav şi, astfel/în acest mod, de a manipula  în mod direct statutul lor fizic pentru a se asigura că nivelurile adecvate de atenţie sunt accesibile.

            Într-o analiză mai recentă a literaturii empirice, in psihologie, Greenberg şi Bornstein (1988apud Beck, Freeman, Davis & assoc., 2004) concluzionează că „o persoană cu o orientare dependentă a personalităţii este în mod clar/evident la risc pentru o varietate de tulburări fizice, mai degrabă decât pentru manifestarea unui anumit tip de simptom” ( p. 132). În plus, concluzionează că subiecţii dependenţi sunt mai capabili să vadă problemele lor în termeni somatici, mai degrabă decât în termeni psihologici, este mai probabil să caute ajutor medical pentru problemele lor, vor avea tendinţa de a iniţia căutarea ajutorului mai devreme, şi vor urma tratamentul mai conştiincios decât o vor face persoanele independente.

             Alcoolismul şi abuzul de alte substanţe sunt, de asemenea, problemele prezente frecvent.

Psiholog Cluj / Psihoterapeut Cluj – Napoca

Cabinet de Psihologie Stela Neamt

Bibliografie:

Beck, A. T., Freeman, A., Davis, D. Denise & Associates. (2004). Cognitive therapy of personality disorders. (second edition). New York: Guilford Press;

Millon T. et al., (2004). Personality Disorders in modern life, 2nd edition, John Wiley and Sons;

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.