Sindromul de stres post-traumatic se instaleaza atunci cand un pacient este agresat cel putin o luna de un factor de stres extrem, precum accidentele, abuzurile, decesul unei persoane dragi, dezastrele naturale sau violul. Cunoscut si sub denumirea de TSPT/PTSD, acesta este descris de specialisti ca fiind un stres intarziat, care poate fi declansat in urma unor evenimente cu un impact traumatizant major, atat fizic cat si psihic.
Suferinzii au tendinta de a evita locurile, oamenii sau lucrurile care le amintesc de evenimentul traumatizant, devenind extrem de sensibili chiar si in fata unor situatii obisnuite ale existentei umane. Procesul de autocunoastere devine astfel unul dureros, deoarece individul se percepe ca fiind fundamental schimbat si vulnerabil.
Simptomele si manifestarile clinice
TSPT se manifesta printr-un complex de simptome care afecteaza profund functionarea zilnica:
- Indiferenta fata de viata cotidiana si lipsa reactiei emotionale.
- Dificultati de concentrare si inexistenta activitatilor uzuale.
- Retrairea persistenta a evenimentului traumatizant (flashback-uri).
- Emotii exagerate, iritabilitate, accese de manie si tulburari ale somnului.
Psihologii semnaleaza ca, alaturi de aceste manifestari, apar si o serie de reactii secundare grave, cum ar fi episoadele de depresie, o anxietate accentuata care poate culmina cu un atac de panica, halucinatii si, in incercarea de auto-medicatie, utilizarea drogurilor sau a alcoolului. Intentia de izolare sociala este, de asemenea, un semn frecvent, pacientul incercand sa se protejeze de stimuli externi.
Istoricul si evolutia diagnosticului
Complexul de simptome cauzate de influenta traumatizanta a factorilor stresanti iesiti din comun a fost descris oficial de catre psihologi si psihiatri in 1980, odata cu publicarea DSM-III. Caracteristica principala a acestui sindrom este manifestarea sa tardiva, dupa o perioada de latenta prelungita. Din acest motiv, se vorbeste adesea despre un stres psihic intarziat, care poate fi intensificat prin alti factori de stres cotidieni, adesea greu de identificat initial.
Datele clinice indica faptul ca TSPT reprezinta o afectiune psihiatrica si psihologica importanta, producand o suferinta emotionala si o inadaptare sociala considerabile. Tabloul clinic complex constituie o provocare semnificativa pentru conduita psihoterapeutica, necesitand o abordare rabdatoare si multidisciplinara.
Optiuni de tratament si preventie
Cele mai bune rezultate in gestionarea stresului post-traumatic se obtin prin combinarea a doua tipuri de interventii: psihoterapia si tratamentul medicamentos.
- Psihoterapia: Este extrem de eficienta in situatiile de gravitate medie sau cand starea pacientului nu permite medicatia (ex. sarcina). Se utilizeaza tehnici din sfera psihoterapiei cognitive, managementul anxietatii si terapia de expunere.
- Tratamentul medicamentos: Presupune prescrierea de antidepresive sau anxiolitice de catre un medic psihiatru, in functie de simptomatologia dominanta.
In ceea ce priveste profilaxia, instalarea sindromului poate fi adesea evitata prin comunicarea timpurie a problemei catre un specialist psiholog sau psihoterapeut. Informarea corecta in legatura cu boala, o atitudine optimista si dorinta activa de a procesa trauma sunt elemente esentiale pentru a depasi situatia. Daca te simti coplesit de amintiri dureroase, un specialist psihoterapeut te poate ajuta sa integrezi aceste experiente si sa iti recuperezi linistea interioara.
Bibliografie
- American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders – DSM IV. Washington, D. C.
