Cu mic cu mare, retraim in aceasta perioada momente frumoase, cu venirea sarbatorile de iarna. Aura de mister in care este invaluit universul copilariei noastre, poarta amprenta Mosului cu barba alba si cu sania trasa de reni, care reuseste intr-o singura noapte fermecata sa indeplineasca dorintele tuturor copiilor. Mos Craciun, un batran atat de generos, care nu uita niciodata sa treaca pe la fiecare si sa lase sub bradul impodobit, cadoul mult visat. In copilaria noastra, vraja acelei nopti, era cu atat mai interesanta prin faptul ca, eram si noi parte din poveste si generozitatea cu care eram rasplatiti a semanat in inimile noastre caldura si increderea necesare procesului ulterior de maturizare.
Psihologii sunt intrebati in aceasta perioada „cum procedam, cand copii incep sa nu mai creada in Mos Craciun?”
Ei bine, in psihologie nu vom gasi prea multe studii care sa cerceteze impactul pe care il are Mos Craciun asupra copiilor. Ceea ce trebuie sa stim, este ca pana pe la varsta de 7 ani, copii au o gandire magica. Lumea imaginara a celor mici se confunda adesea cu viata reala, personajele din poveste, balauri, cavaleri si printese, prind viata si completeaza tabloul zilnic al copiilor. In aceste povesti magice se regasesc inclusiv Mos Craciun, renii, spiridusii si iepurasul de Paste.
Psihologii ne asigura ca, jocurile simbolice sunt absolut normale la aceasta varsta, fiind activitati prin care micutii isi dezvolta noi abilitati.
Intre 2 si 6 ani, copiii traiesc intr-o lume imaginara, fara probleme, restrictii, sau frustrari. In ochii celor mici nu e nimic bizar ca renii sa zboare, iar scena in care Mosul intra prin hornul casei si lasa cadoul sub brad, e in firea lucrurilor. Vorbim despre o etapa importanta in dezvoltarea psihologica a copilului cu un impact definitoriu in dezvoltarea creativitatii, imaginatiei si inteligentei.
Pana pe la 7 ani, vorbim de stadiul de dezvoltare preoperational al creierului copilului, in aceasta faza de dezvoltare, creierul nu este inca pregatit sa faca distinctia intre personajele reale si cele imaginare. Ei trebuie sa fie lasati sa exploreze microuniversul in care traiesc, intr-un cadru securizant, acest lucru ii pregateste temeinic pe copii pentru urmatorul stadiu de dezvoltare mai logic si mai rational in apropierea varstei de 7 ani.
Dar, acest cadru feeric nu dureaza la nesfarsit si in apropierea varstei de 7 ani, cei mici incep sa se indoiasca de puterea magica a Mosului si isi provoaca parintii la intrebari cu privire la existenta lui. Parintii solicita ajutorul psihologului/psihoterapeutului, despre „Cum ne descurcam cu dezamagirea copiilor cand afla ca nu exista Mos Craciun?”
Ei bine, dupa varsta de 7 ani, micutii nostrii se transforma in mici cercetatori care pun totul sub semnul intrebarii si se apuca de studiu, in consecinta incep sa isi urmareasca parintii cu o vigilenta de vultur. Daca vor descoperii ca ii mintim, isi vor exprima nemultumirea.
Psihologii ne sugereaza, sa ne pregatim din timp pentru acest moment si in functie de personalitatea fiecarui copil sa construim rasunsul potrivit. La vestea ca Mosul nu exista, copii vor reactiona diferit, unii vor fi revoltati, atii tristi, altii dezamagiti. Dar asta nu inseamna, ca din acel moment mesajul acestei sarbatori trebuie sa dispara. Parintii au misia, sa ii invete pe cei mici sa aprecieze spiritul Craciunului, sa ii invete sa daruiasca si sa primeasca daruri si sa transforme in povesti valorile dupa care se ghideaza Mos Craciun: bunatate, generozitate, blandete. Ar fi bine ca experienta legata de Mosul sa fie una pozitiva si sa il prezentam micutilor ca fiind un batranel vesel si darnic, care iubeste toti copiii neconditionat. Psihologii avertizeaza ca, amenintarea copiilor ca nu va veni Mosul la ei daca nu sunt cuminti s-ar putea sa transforme experienta lor in una anxioasa: „Oare mai vine Mosul la mine daca nu am fost cuminte?!”
Mos Craciun este un personaj de poveste ca oricare altul, dar miracolul pe care il sadeste in sufletul copiilor se poate transforma intr-o amintire draga si pretioasa la care viitorul adult se va intoarce ori de cate ori se va confrunta cu grijile si problemele vietii.
Copiii sunt mult mai usor de multumit si de bucurat decat am crede noi, parintii. Pentru ei, lucrurile simple precum spargerea unui ou in castronul in care mama pregateste un cozonac, alegerea bradului impreuna cu tata si implicarea in curatenia casei sunt activitati distractive care le aduce bucurie prin faptul ca ei se simt importanti si mari. Desigur ca, in preajma Sarbatorilor, cutiile frumos ambalate si dulciurile aduc bucurie si zambete largi, dar, pentru copii, Craciunul nu se rezuma la a deschide cadouri. Ati fi surprinsi sa afli ca ei inteleg si resimt bucuria celor din jurul lor si ca nu doar cadourile ii bucura.