Desi exista unii autori care sustin ca nu este justificata consilierea psihologica in mod special pentru persoanele implicate in reproducerea asistata prin surogat (Cook, 2003), studiile de specialitate indica o nevoie de asistare in unele cazuri, si desi nu se impune o interventie psihologica terapeutica, pentru ca problemele acestor persoane sunt rareori de natura clinica. Scopul specific al consilierii psihologice in ceea ce priveste asistarea persoanelor implicate in reproducerea asistata prin surogare, este nu sa reduca tulburarile psihologice aferente, pentru ca aceste persoane par sa nu aiba probleme majore de adaptare, ci sa amelioreze anxietati specifice, sa faciliteze luarea deciziilor, si sa se asigure ca posibilele neintelegeri sau probleme sa fie rezolvate cat mai devreme, inainte ca dificultatile sa poata aparea (Edelmann, 2003).
Scopurile sedintelor de terapie in ceea ce priveste tehnica surogatului sunt: screening, consilierea in privinta luarii deciziilor, ajutarea partenerilor sa ajunga la consens, ajutarea pacientilor de a face fata stresului presupus de orice tratement pentru infertilitate si managementul depresiei femeilor ce sunt supuse la tratamentul pentru infertilitate (Edelmann, 2003). Totusi in ceea ce priveste screeningul trebui sa fim rezervati, pentru ca pana la urma parintii care concep pe cale naturla nu sunt supusi la un test care sa valideze daca sunt sau nu apti pentru a fi parinti. Mai degraba, rolul psihologului ar trebui sa se indrepte inspre asistarea luarii deciziilor, astfel ca in realitate atat viitori parinti cat si mama surogat sa isi faca propriul screening. O alta probleme care trebuie abordata, dincolo de aspectele in ceea ce priveste fiecare individ in parte, este relatia dintre cuplu si mama surogat, si sa evalueze congruentele si incongruentele dintre cele doua parti. De asemenea psihologul ar trebui sa asigure clientii de accesul la psihoterapie in caz de nevoie (Edelmann, 2003). Este, de asemenea, foarte important ca psihoterapeutul sa realizeze screeningul potentialei mame surogat.
Bunastarea pacientilor este cruciala in orice evaluare a consecintelor morale sau psihologice ale angajamentelor de surogare, indiferent daca acestea au succes sau nu. Datele studiilor de specialitate arata ca persoanele care, dintr-un motiv sau altul, renunta la tratament sau cele la care tratamentele esueaza, experientiaza sentimente puternice de tristete si depresie (van den Akker, 2007). Studiile mai arata ca, consilierea psihologica dupa astfel de esecuri, dar si, uneori, dupa reusite, este privita ca fiind benefica.
Majoritatea cercetarilor arata ca persoanele care apeleaza la reproducerea asistata prin surogat considera asistenta psihologica benefica, insa putini sunt cei care apeleaza propriu-zis la ea. Cook (2003) gaseste mai multe explicatii la acest fenomen: in primul rand poate fi vorba de faptul ca, desi apreciaza ideea sedintelor de psihoterapie, majoritatea persoanelor nu considera ca au probleme suficient de grave pentru a apela la asistenta de specialitate; in al doilea rand, de vina pot fi costurile consilierii – unele clinici includ acest serviciu in costurile tratamentului, in altele insa, consilierea psihologica reprezinta un cost aditional adaugat deja uriasei sume a tratamentului; in al treilea rand este posibil ca aceste persoane sa nu fie convinse de independenta psihologului fata de personalul medical, si de frica sa nu le fie descoperite tulburari care i-ar putea face neeligibili pentru tratament, prefera sa evite contactul psihologic.
In afara de pacientii clinicii de infertilitate, consilierul psihologic trebuie sa aiba in vedere si personalul medical. Astfel, se pare ca medicii sunt destul de insensibili la problemele pacientilor si in comunicare considerentelor medicale acestora. Cercetatorii recomanda interventia psihologului in comunicarea medic-pacient (Cook, 2003).
Bibliografie
van den Akker, Olga B.A. (2007). Psychological trait and state characteristics, social support and attitudes to the surrogate pregnancy and baby, Human Reproduction Vol.22, No.8 pp. 2287–2295;
Cook, Rachel (2003). Safety in the Multitude of Counsellors: Do we Need Counselling in Surrogacy? in Surrogate Motherhood: International Perspectives editat de Rachel Cook si Shelley Day Sclater, Felicity Kaganas, Hart Publishing, Portland, Oregon, pp.180-197;
Edelmann, Robert J. (2003). Psychological Assessment in ‘Surrogate’ Motherhood Relationships in Surrogate Motherhood: International Perspectives editat de Rachel Cook si Shelley Day Sclater, Felicity Kaganas, Hart Publishing, Portland, Oregon, pp. 143-159;
Psihoterapeut / Psiholog Cluj – Stela Neamt