Infidelitatea reprezinta o prezentare distorsionata, mincinoasa a realitatii unei relatii. Partenerul infidel construieste o viata falsa de cuplu, intretine o iluzie, il asigura pe partenerul inselat de prezenta si disponibilitatea sa, cand acest lucru nu este adevarat.
Infidelitatea poate fi vazuta ca o fuga din relatie, “nu sunt aici pentru tine”, “nu construim impreuna”. Putem fi infideli intr-o relatie sexuala, dar in egala masura vorbim de infidelitate cand alegem sa ne indreptam spre altcineva decat partenerul sau partenera noastra pentru a primi atentie, pentru a ne impartasi gandurile intime, pentru a ne valida nesigurantele de barbat sau femeie.
Infidelitatea emotionala, flirtul care pana la un punct, poate sa para inofensiv, real sau virtual, prietenia stransa chiar non-sexuala dintre un barbat si o femeie, ranesc, iau din energia buna a relatiei, o destabilizeaza. Infidelitatea, sexuala sau emotionala, reprezinta asadar orice amenintare reala sau perceputa cu privire la legatura de incredere dintre parteneri, si se traduce in actiuni care ameninta sa dizolve legatura de atasament esentiala dintre cei doi.
Putine evenimente in cuplu pot fi la fel de devastatoare precum dezvaluirea unei relatii extraconjugale. Pentru partenerul inselat, viata asa cum o stia nu mai exista. Mai mult decat atat, ceea ce a trait se dovedeste a nu fi fost real, el insusi este in pericol de a nu mai stii cine este.
Infidelitatea odata dezvaluita si cunoscuta este traita ca o forma intensa de tradare: a increderii, a trecutului relatiei, a ceea ce am construit impreuna, a viselor, a asteptarilor, a promisiunilor.
Daca inainte era nevoie sa-ti surprinzi partenerul in pat cu o alta persoana pentru a te convinge ca te inseala, iata ca, in era internetului, situatia se schimba radical. Infidelitatea capata o noua definitie, mai corect spus, isi largeste definitia clasica si capata un sens in plus numit micro-inselat, astfel facandu-se o diferenta clara intre infidelitatea traditionala si infidelitatea online.
Psihologul Martin Graff, profesor la Universitatea South Wales, sustine ca era moderna iti permite ss fii infidel cu mai mare usurinta. Cu toate ca, intre a insela in stil clasic si a insela pe internet este o mare diferenta, consecintele pot fi aceleași, declara acesta.
Cercetatorii in psihologie, definesc micro-inselatul ca fiind interesul online acordat unei alte persoane si gesturile sunt catalogate undeva la limita intre prietenie si flirt: „Poate fi ceva foarte simplu, precum aprecierea pozelor unei persoane pe Instagram, in mod repetat, sau comentand public pozele cuiva de pe Facebook. Multe dintre relatiile umane s-au mutat online”, susține psihologul Martin Graff.
Conform relatarilor, facute de psihologi, semnele micro-inselarii pot fi: adaugarea unui fost partener pe retelele de socializare, complimentele făcute online, trimiterea emoticoanelor care sugerează aprecierea, categorie în care intră inimioarele, florile, îmbrățisările, pupicii, sau salvarea în telefon a unei persoane sub alt nume. De asemenea, alte acțiuni care pot fi catalogate ca forme de înșelat digital includ: verificare cu frecvență mare a paginii de Instagram a unei persoane de sex opus sau inițierea unor conversații prin trimiterea mesajelor online fără ca partenerul să știe, eventual ștergerea ulterioară a acestora.
Practic, astăzi, grație internetului, o persoană poate urmări activitatea partenerului în mediul online și astfel își poate da seama dacă acesta este fidel sau nu. „Niciodată nu a fost mai simplu să monitorizezi comportamentul iubitului. Sunt atât de multe informații online pe site-uri ca Facebook și Instagram încât nici nu e nevoie să sapi foarte adânc”, a concluzionat Martin Graff, psiholog.
Acest studiu a fost întărit și de afirmațiile anterioare ale altor cercetători care susțin că o discuție intimă cu o altă persoană în mediul online este semn de infidelitate. Pe de altă parte, un studiu anterior realizat în 2015 a punctat că activitatea intensă pe rețelele de socializare poate stârni gelozie din partea partenerului.
Psiholog / Psihoterapeut Cluj – Stela Neamt
Referinte
Graff, M.G. (2017) ‘Tinder and location based dating’ In Hughes K. A. (ed) Romantic relationships: Perceptions, social influences and gender differences, 17-32. Nova Science, Hauppauge, NY.
Spre deosebire de cutremur, tsunami, razboi, ori maladie incurabila, infidelitatea este o realitate acceptabila a lumii in care traim. Infidelul, ca si copilul, exploreaza lumea, isi confrunta emotiile – ale sale si cele ale obiectului -, testeaza gradul de interes pe care il (mai) prezinta pentru ceilalti, isi exploreaza sexualitatea, produce, da, suferinta, insa, de cele mai multe ori fara a dori explicit acest lucru, ci punand pe primul plan propriile interese si propriul interes pentru lume. Toate acestea, in fond, intreprinderi perfect umane, normale adica. In aceasta cheie, infidelitatea are nevoie de a fi deculpabilizata. Ea fiind o chestiune strict culturala, mai bine spus, privita printr-o prisma culturala intr-un anumit teritoriu si in mijlocul unei anume populatii. Aruncarea, mai nou, a anatemei asupra emoticoanelor si like-urilor de pe retelele de socializare, imi pare o preocupare lipsita de seriozitate a unor cercetatori / psihologi cu o formare probabil solida si cu siguranta capabila de demersuri mult mai pertinente. Cum ar fi, spre exemplu, strategiile de diminuare a dependentei celui ‘inselat’, ori potential ‘inselat’. Sigur, veti spune probabil ca acei psihologi nu ‘arunca anatema’, sunt bineinteles suficient de instruiti spre a nu eticheta si critica pe fata. Dumnealor doar constata realitatea si o distileaza in alambicul studiilor de specialitate, tres bien, insa conotatiile sunt cu ata alba carpite…Ma rog, ar mai fi multe de spus, nu este loc aici, sunt insa sigur ca ati prins ideea.