Cu totii ne intrebam, ce este iubirea?
Este ceva ce simtim, ori ceva de care avem nevoie precum apa sau aerul?
Până nu demult, psihologii se gândeau la iubire la ca o emoție mai intensă. Însă prin anii 90, Arthur Aron a propus teoria că iubirea este de fapt o nevoie primară, mai asemănătoare cu setea sau foamea, decât cu bucuria, plăcerea sau tristețea. Bineînțeles, în legătură cu persoana iubită putem simți multe emoții.
Helen Fisher preia această ipoteză și consideră că iubirea este un sistem de motivație primar și antic: avem nevoie de astfel de trăiri și senzații care să ne motiveze să stăm suficient de mult lângă o persoană și să îi tolerăm „neajunsurile”, atât cât să întemeiem o familie (și să avem un copil).
Ce argumente avem pentru a considera iubirea o necesitate, un sistem primar de motivație și NU o emoție?
1. Ca toate necesitățile primare, iubirea rezistă în timp și nu trece la fel de repede ca o emoție. Poate că v-ați încruntat deja sprâncenele. Voi explica mai multe. O emoție durează câteva ore sau câteva zile apoi apar alte emoții; poate reveni emoția inițială, dar de obicei nu e continuă si singulară. Iubirea poate dura luni, ani, toată viața în unele cazuri.
2. Iubirea se focalizează de obicei pe o singură persoană. Obsesiile apar față de același individ, iubirea pe termen lung este iarăși față de o singură persoană. Emoțiile cum ar fi dezgustul sau fericirea pot să apară față de o gamă largă de situații, nu doar față de o persoană anume.
3. Toate emoțiile au o mimică facială a lor, în schimb iubirea nu este asociată cu o singură expresie facială.
4. Ca și restul de nevoi umane, iubirea este foarte greu (unii ar zice chiar imposibil) de controlat rațional. Este mai apropiată de sete sau de foame (chiar dacă îți spui că nu îți este sete, poți amâna eventual satisfacerea nevoii, dar niciodată nu îți poți stinge setea prin control rațional). De aceea, nu este suficient să îi spui cuiva că o anumită persoană nu este potrivită pentru el/ea. Nu este o decizie rațională de cine să nu mai fim îndrăgostiți sau de cine să ne îndrăgostim!! În schimb, ne putem reduce furia, depresia, vinovăția, panica. Sunt multe studii și instrumente psihologice care ne ajută să reducem aceste emoții, în schimb nu este niciunul care să ne facă să nu mai fim îndrăgostiți…”
O remarcă finală este aceea că nevoia de a iubi și de a fi iubit/ă este chiar mai puternică decât nevoia sexuală. Poate ați auzit de puține cazuri (sau de niciunul) în care cineva care nu a putut să își satisfacă nevoia de sex s-a sinucis. În schimb știrile și zvonurile abundă în cazuri de sinucidere legate de o dezamăgire în dragoste sau din singurătate.
Iubirea imatură in viata de cuplu.
Cand vorbim de dragoste neconditionata, copilaria este unica etapa din viata noastra in care avem cu adevarat nevoie sa fim iubiti neconditionat. Incapabili de a iubi, a se hrăni sau a se apăra, copii depind de ceilalți pentru a supraviețui a crește.
In cazul părinților, a dori și a primi iubire necondiționat este un lucru bun, dar a pretinde acest lucru este o așteptare nesănătoasă. De ce v-ar dăriu cineva ceva, ce a lipsit și nu ați primit în copilărie ? În iubirea imatură, îndrăgostiții dependenți își refuză iubirea necondiționată și se înfurie și plâng dacă nu o obțin de la ceilalți. Puțini oameni se iubesc pe sine fără rezerve , dar nu toți dorim să fim iubiți așa.
Aidoma unui copil mic, cercetăm lumea pentru a găsi pe acela/aceia care ne vor iubi ,,total’’ , iar atunci când o poveste de dragoste se sfârșește, încrederea în noi înșine se poate prăbuși. Este normal să fii afectat de o pierdere, dar atunci când o relație se termină sau este pe cale să se prăbușească, nu este sănătos să asociem această pierdere cu autodevalorizarea sau pierderea stimei de sine. Unul dintre marile paradoxuri ale unei iubiri imature este dorința reală de iubire, concomitentă cu teama de apropiere. Iubirea imatură poate avea la bază ,,teama’’: teama de a fi respins , de suferință, de pierdere a controlului , de pierdere a propriului sine sau a vieții, de bucurie. Această formă de iubire imatură pe care am achiziționat-o din experințe personale poate fi folosită conștient sau inconștient în sensul evitării temerilor. La un moment dat în viață, cu toții pierdem pe cineva sau ceva drag și suferim. Dacă asupra noastră se fac presiuni de dominare și îngrădire a libertății, ne înspăimântăm. Ne temem chiar și să ne bucurăm, pentru că bucuria s-ar putea sfârși. În multe situații preferăm să rămânem apatici pentru a nu fi nevoiți să trecem de la exaltare la dezamăgire. Bucuria poate crea confuzii la cei care nu sunt obșnuiți cu ea.
Una din caracteristicile iubirii imature poate fi următoarea regulă nescrisă:,,Tu ai grijă de sentimentele mele și eu de ale tale. Tu mă faci să mă simt bine și împlinit/ă, iar eu voi face același lucru pentru tine’’… A avea grijă de sentimentele unui adult nu știu cât poate însemna a ține la el?… În aceste condiții se ,,presupune’’ că există capacitatea de ,,a citi gândurile cuiva’’ . Cunoașterea nevoilor sale și încercarea de a-i ,,repara’’ sentimentele pe care tu crezi că sunt negative… De aici putem deduce că unul din parteneri își asumă responsabilitatea stării de bine a celuilalt. O bună întrebare care ne-ar putea ajuta în dezvoltarea noastră personală ar putea fi :,,Ce a determinat în noi o astfel de asumare?’’… A ține la cineva se poate traduce prin ,,Îmi pasă de ceea ce simți și îți sunt alături pentru a te însoți, chiar dacă nu am puterea de a-ți curma suferința sau a te ajuta să te simți bine cu tine însuți’’.
Putem obseva că avem de-a face cu două posibile ..credințe’’: una bazată pe teamă și vinovăție și alta pe compasiune și realism. Ar fi interesant să ne putem permite să învățăm să cerem păreri celuilalt într-o manieră clară și cu respect , apoi să încercăm a ne lua singuri hotărârile pe care poate să ni le și asumăm.
Bibliografie:
Dr. Helen FISHER- “De ce el? De ce ea?” Editura: Humanitas Numar pagini: 320, Data aparitiei: 2013 ,ISBN: 9789735041670
http://www.helenfisher.com/downloads/articles/15npolve.pdf
Psiholog Cluj, Stela Neamt