Boala nu este doar o disfunctie organica, ci reprezinta pentru intregul organism o agresiune deosebita, cu importante consecinte pe plan psihologic. In cazul hipertensiunii arteriale, elementul central care determina comportamentul pacientului este maniera in care acesta se informeaza si proceseaza situatia sa medicala. Exista, in general, trei surse majore de informatie care modeleaza perceptia bolnavului: literatura de specialitate (adesea interpretata gresit), experienta si comunicarea cu medicii, precum si cercetarile psihologice care analizeaza reactiile umane in fata diagnosticului. In acest context, un proces autentic de autocunoastere ii poate ajuta pe pacienti sa diferentieze intre simptomele reale si amplificarile induse de teama.
Mecanismele stresului si restrictiile de viata
Aparitia tulburarilor psihice secundare hipertensiunii este strans legata de schimbarile drastice in regimul de viata. Pandele si Dumitrascu (2009) subliniaza ca „hipertensivul” este adesea fortat sa urmeze o suita de restrictii care pot antrena reactii emotionale adverse. Acestea includ limitarea efortului fizic si abandonarea unor activitati cu importante efecte antistresante, cum ar fi drumetiile, sporturile sau alte hobby-uri active.
La acestea se adauga impactul afectiv determinat de oprirea fumatului si restrictiile privind consumul de alcool si cafea. Pentru multi, aceste obiceiuri erau mecanisme de reglare emotionala, iar pierderea lor brusca, fara a fi inlocuite cu strategii de coping sanatoase, duce la cresterea nivelului de stres. In plus, pacientul traieste cu o frica permanenta, deseori nemarturisita, fata de perspectiva unei morti subite sau a unor complicatii redutabile, precum accidentul vascular cerebral (AVC) – generator de pareze si paralizii – sau edemul pulmonar acut (EPA).
Chirurgia cardiaca: Un multiplicator de anxietate
Atunci cand patologia progreseaza spre necesitatea unei interventii chirurgicale cardiace, stresul atinge cote maxime. Reactiile psihologice incep inca din faza de diagnosticare si se intensifica pe masura ce se apropie momentul operatiei. Cele mai solicitante situatii sunt cele ale bolnavilor care necesita proteze valvulare sau pace-makeri. In aceste cazuri, pe langa riscul chirurgical propriu-zis, intervine si o teama suplimentara legata de posibilitatea unor defecte tehnice ale aparaturii implantate.
S-a constatat ca simptomele psihosomatice, precum tahicardia si cresterea valorilor tensionale, sunt prezente mai ales preoperator, dar pot persista si dupa operatie. Desi simptome precum cefaleea, amnezia sau dezorientarea pot fi reversibile dupa o operatie reusita, veritabilele sindroame psiho-patologice necesita o atentie speciala.
Sindroamele psihopatologice si predictia riscului
Hipertensiunea severa poate duce la aparitia unor tablouri clinice complexe:
- Sindromul afectiv-emotional: Dominat de o anxietate paralizanta si de stari de depresie profunda.
- Sindromul paranoid-halucinator: In cazuri rare, stresul extrem combinat cu factorii fiziologici pot duce la tulburari de perceptie si gandire.
Important este faptul ca aparitia acestor tulburari poate fi prezisa. Persoanele cu o structura psihica rigida, cu un nivel crescut al anxietatii si care se confrunta deja cu probleme familiale sau profesionale prezinta un risc crescut. Mai mult, bolnavii preocupati excesiv de boala lor tind sa dezvolte mai frecvent aritmii ventriculare postoperatorii, demonstrand legatura indisolubila dintre minte si inima.
Cercul vicios al puseului hipertensiv
Bolnavul hipertensiv invata sa isi cunoasca senzatiile subiective ce insotesc cresterile de tensiune. In momentul in care simte aparitia unui puseu, acesta intra adesea intr-o stare de alerta psihica (SP). Evaluarea imediata a amenintarii – frica de un AVC sau un infarct – amplifica severitatea puseului prin mecanisme neurovegetative. Practic, teama de tensiune mare creste si mai mult tensiunea, creand un cerc vicios periculos.
In acest univers al suferintei, interventia unui psiholog medical este fundamentala. Pacientul are nevoie de instrumente pentru a gestiona frica si pentru a invata sa nu mai catastrofeze fiecare simptom somatic. Intr-un cabinet de psihologie, abordarea terapeutica se concentreaza pe restructurarea acestor ganduri de tip „totul sau nimic” si pe invatarea unor tehnici de relaxare care pot reduce presiunea asupra sistemului cardiovascular.
Concluzii: Importanta echilibrului emotional
Vindecarea sau gestionarea cu succes a hipertensiunii nu se rezuma doar la tratamentul medicamentos. Ea depinde masiv de modul in care pacientul reuseste sa integreze boala in viata sa fara a o lasa sa-i defineasca identitatea. Recunoasterea proceselor cognitive care alimenteaza stresul si cautarea unui suport emotional adecvat sunt pasi esentiali. Prin intelegere, suport si interventie specializata, starea de „bolnav” se poate transforma intr-o stare de „persoana care gestioneaza cu succes o conditie medicala”, redand individului controlul asupra propriei vieti.
Bibliografie
- Pandele G.I., Dumitrescu A. (2009) – Relatia somato-psiho-comportamentala dintre hipertensiunea arteriala si sindromul depresiv. Teza de doctorat, UMF Iasi
- Corruble E., Guelfi J.D. (2000) – Pain complaints in depressed inpatients. Psychopathology
