Boala reprezintă pentru organism o agresiune deosebită, cu importante consecinţe pe plan psihologic. Un element important care determină comportamentul în boală este maniera în care pacientul se informează asupra situaţiei sale. Astfel există trei surse de informaţie: literatura, experienţa medicilor la care a făcut apel, cercetările psihologice expres conduse.
În ceea ce priveşte mecanismul apariţiei şi dezvoltării tulburărilor psihice, secundare acestei afecţiuni, Pandele şi Dumitraşcu, amintesc despre regimul de viaţă pe care „hipertensivul” este sfătuit să-l urmeze şi care poate antrena o suită de reacţii. Situaţia aceasta implică o serie de restricţii, în special legate de efort fizic, dar şi de o serie de activităţi cu importante efecte antistresante (drumeţii, sporturi, activităţi fizice deosebite etc). La acestea se adaugă şi efectul afectiv determinat de oprirea fumatului şi restricţiile la consumul de alcool şi cafea, (Pandele şi Dumitraşcu, 2009).
La toate aceste surse se adaugă, de obicei nemărturisite, perspectivele morţii subite (în special la cei cu antecedente de infarct) sau ale unor complicaţii redutabile (AVC generatoare de pareze şi paralizii, EPA la hipertensivi ori valvulari etc).
Chirurgia cardiacă presupune variate elemente stresante pentru pacient care nu se limitează numai la actul operator, reacţiile psihologice – emoţionale începând încă din faza în care apare afecţiunea cardiacă, apoi când se pune problema intervenţiei, până la decizia operatorie propriu-zisă. Cele mai stresante sunt situaţiile concrete ale unor bolnavi operaţi (proteze valvulare, pace-makeri etc), la care, pe lângă riscul chirurgical propriu-zis intervine şi teama suplimentară întreţinută de posibilitatea unor defecte tehnice legate de aparatura respectivă.
S-a constatat că, pe lângă simptomele psihosomatice ca: tahicardia, creşterea valorilor tensionale, etc. prezente, mai ales preoperator apar şi o serie de simptome şi postoperator, (Pandele, Dumitraşcu, 2009). Astfel, cefaleea, ameţelile, anxietatea, amnezia, dezorientarea şi chiar depresia, ca simptome izolate, pot fi reversibile după reuşita operaţiei dar veritabilele sindroame psiho-patologice (sindromul paranoid halucinator sau sindromul afectiv – emoţional, dominat de anxietate şi depresie) necesită intervenţia psihiatrului/psihologului.
Important apare faptul că apariţia tulburărilor psihopatologice menţionate poate fi prezisă pe baza unor investigaţii psihologice preoperatorii, (Corruble, Guelfi, Pain, 2000),astfel, prezintă un risc crescut persoanele cu o structură psihică rigidă, cu un nivel crescut al anxietăţii şi cu probleme familiale şi profesionale. De asemenea, bolnavii anxioşi, preocupaţi excesiv de boală, prezintă mai frecvent aritmii ventriculare postoperatorii.
În acelaşi mod, bolnavul hipertensiv – care îşi cunoaşte, din senzaţiile subiective ce însoţesc creşterile tensionale, apariţia unui puseu hipertensiv – amplifică uneori severitatea acestuia prin SP în care intră odată cu evaluarea ameninţării complicaţiilor (desigur, alături de trăirea disconfortului somatic legat de puseul respectiv).
Bibliografie
Pandele G.I.. Dumitrescu A. (2009)- Relaţia somato-psiho-comportamentală dintre hipertensiunea arterială şi sindromul depresiv. Universitatea de medicină şi farmacie « Gr.T. Popa« Iaşi Facultatea de Medicină Specialitatea Medicină Internă. Teză de doctorat.
Corruble E., Guelfi J.D.,(2000) Pain complaints in depressed inpatients, Psychopathology, , 33, p.307-309.