Persoanele cu tulburari de personalitate se prezinta la sedintele de psihoterapie, in general, din cauza tulburarilor emotionale precum depresia sau anxietatea, si nu neaparat din cauza trasaturilor lor de caracter. Adesea, acestea cauta ajutor din cauza consecintelor interpersonale negative pe care le determina tiparul lor de comportament.
In cazul celor cu tulburare de personalitate histrionica (TPH), comportamentele dramatice servesc ca un scut impotriva criticii si a sentimentelor de inferioritate sau rusine. Daca performanta lor nu se ridica la nivelul propriilor asteptari, frica de evaluarea celorlalti se transforma in anxietate; daca simt ca ceilalti se plictisesc de compania lor, pot aluneca spre depresie.
Provocari in stabilirea aliantei terapeutice
Problema fundamentala pentru psihoterapeut este stabilirea unei relatii terapeutice reale fara a intari comportamentul histrionic al pacientului. Acest echilibru se obtine prin:
- Aratarea unui interes real: Oferirea atentiei necesare pentru a consolida alianta, dar fara a incuraja spectacolul.
- Abordarea empatica: Reflectarea sentimentelor autentice ale clientului, in detrimentul celor exagerat de dramatice afisate initial.
- Securizarea relatiei: Demonstrarea faptului ca performanta histrionica nu este necesara pentru a preveni criticile in cadrul terapiei.
Riscul de a deveni o “audienta”
Deoarece persoanele histrionice pot fi extrem de fascinante si amuzante, terapeutul risca sa devina o audienta indulgenta. Daca interactiunea devine una sociala in loc de una terapeutica, se pierde examinarea profunda a emotiilor si convingerilor pacientului.
Terapeutii cei mai susceptibili la aceasta capcana sunt cei care se simt epuizati la locul de munca si vad in pacientul histrionic o sursa de divertisment, gandind ca “merita sa fie distrati din cand in cand”. In realitate, aceasta atitudine blocheaza progresul clinic si mentine pacientul in vechile sale tipare de atragere a atentiei.
Gestionarea seductiei si a furiei
Comportamentul provocator sexual sau vestimentatia inadecvata pot crea un mediu caracteristic ritualurilor de curtare, deviind de la scopul sedintei. Desi codul etic poate sa nu fie incalcat direct, calitatea actului de psihoterapie individuala scade considerabil.
De asemenea, furia exprimata intr-o maniera dramatica poate stimula furia terapeutului. Este esential ca specialistul sa ramana calm si sa inteleaga aceste explozii ca simptome ale tulburarii de personalitate, evitand deteriorarea relatiei.
Tehnici de interventie: Afirmatiile paradoxale
Persoanele histrionice tind spre magnificare si suprageneralizare. O tehnica utila este folosirea afirmatiilor paradoxale, unde psihologul exagereaza afirmatiile deja supradimensionate ale pacientului pentru a-i arata absurdul situatiei si a reduce nivelul de catastrofare.
- Exemplu: Daca o pacienta spune ca vrea sa isi omoare sotul pentru ca a uitat sa cumpere ceva, terapeutul ar putea intreba, in mod paradoxal: „Cu ce anume: cu un cutit, cu otrava sau cu un pistol?”. Aceasta abordare mentine contactul cu realitatea si reduce tensiunea dramatica.
Adesea, histrionicii cred ca stilul lor de exprimare este corect si ca inhibarea emotiilor este daunatoare. Prin autocunoastere si ghidaj constant, acestia pot invata sa isi regleze afectele intr-un mod mai adaptativ. O evaluare psihologica initiala in cadrul unei sedinte terapeutice poate pune bazele unui plan de tratament care sa adreseze aceste dificultati relationale specifice.
