Cercetarile recente in psihologie asupra hartii psihologice in iubire au relevat ca imaginea pozitiva a parintelui de sex opus este un factor analizat intens in psihanaliza. Imaginea mamei fasoneaza modelul afectiv al persoanei iubite la baiat, in timp ce imaginea tatalui exercita aceeasi influenta la fete. Analiza psihologica vorbeste, in acest context, de o deplasare prin transfer a investiri libidinale oedipiene. Aceasta dinamica inconstienta explica de ce, adesea, ne simtim atrasi de persoane care emana o familiaritate greu de explicat in cuvinte.
Relatia pozitiva, de securitate afectiva si amor filial, construita cu parintele de sex opus intre nastere si varsta de sase ani, asociaza trasaturile morfologice sau cele psihologice provenite din imaginile-amintiri ale acestor parinti cu speranta obtinerii aceleiasi securitati afective si a sentimentului de iubire la varsta adulta. Procesul de autocunoastere devine astfel o unealta pretioasa pentru a descifra daca atractia noastra fata de un partener este bazata pe nevoi autentice sau pe o simpla repetare a unui tipar arhaic.
Contra-modelul si influenta parintelui de acelasi sex
Pe de alta parte, imaginea negativa a figurii parentale de sex opus si o relatie marcata de tensiuni servesc drept contra-model. In acest scenariu, inconstientul va induce atractia fata de trasaturi opuse morfologiei sau personalitatii parintelui respectiv, intr-o incercare de a evita suferinta traita in copilarie.
Imaginea parintelui de acelasi sex joaca si ea un rol crucial, in special intre varstele de trei si sase ani, asigurand acceptarea de catre copil a sexului sau biologic. Acest parinte, prin calitatile sale idealizate, influenteaza construirea unui ideal al personalitatii si a unui ideal moral. Aceste elemente sunt cuprinse mai intai in Eu-l ideal, iar apoi sunt proiectate in imaginea ideala a persoanei iubite. Atunci cand aceste baze sunt fragile, individul poate intampina dificultati in cadrul unei relatii de cuplu, cautand in partener validarea pe care nu a primit-o in familie.
Substitutele familiale si iubirile din copilarie
In fasonarea calitatilor cautate ulterior la partener intervin si alte figuri ale mediului familial sau social care au servit drept substitute eventuale. Relatia afectiva arhaica poate fi stabilita si in raport cu frati, surori mai mari, bunici, bone, unchi sau matusi. Toate aceste amintiri fragmentare intervin inconstient pentru a determina atractia actuala, ceea ce frapeaza fiind adesea asemanarea persoanei intalnite cu o figura din trecutul nostru.
Imaginea iubirilor din copilarie, desi putin studiata, are un rol important. Elanurile amoroase precoce sunt frecvente si, desi sunt in esenta afective, pot dobandi o tenta erotica odata cu varsta. Aceste iubiri infantile sunt intense, dar fiind lipsite de viitor, se pierd adesea in uitare. Ramane totusi o fixare inconstienta asupra unor caracteristici:
- Fizice: culoarea ochilor, a parului, forma nasului, privirea, mirosul sau mersul.
- Comportamentale: maniera de a fi, dispozitiile si atitudinile generale.
Aceste atasamente apar inca din perioada prescolara si se succed pana la sfarsitul pubertatii, modeland subtil ceea ce vom considera mai tarziu “chimie” intr-o relatie. In cadrul sedintelor de psihoterapie de cuplu, explorarea acestor radacini timpurii poate dezamorsa multe dintre conflictele prezente, ajutand partenerii sa se vada unul pe celalalt dincolo de proiectiile inconstiente.
Concluzie: Alegerile noastre amoroase nu sunt intamplatoare, ci reprezinta rezultatul unei harti emotionale complexe desenate in primii ani de viata. Identificarea acestor tipare prin dezvoltare personala ne ofera libertatea de a construi relatii bazate pe realitatea partenerului, nu doar pe umbrele trecutului.
Bibliografie
- Turliuc, M. N. (2004). Psihologia cuplului si a familiei.
