Schizofrenia infantila propriu-zisa.

2. Schizofrenia infantila propriu-zisa

Continuam tematica, Schizofrenia la copii si adolescenti, cu punctul 2) Schizofrenia infantila propriu-zisa, abordare sub aspect psihiatric si psihologic.

Cuprinde formele cu debut brusc sau, mai des, insidios si cu o evolutie lent progresiva incepand dupa varsta de 3-5 ani si inaintea varstei de 12 ani (preadolescenta).

Tulburarile psihice ale acestei etape de varsta, denumite – dupa Freud- si ale fazei de latenta sau de tranzitie, nu pot fi asimilate nici cu autismul precoce, nici cu schizofrenia adolescentului. Particularitatile varstei dau tabloului clinic un aspect deosebit, in aceasta etapa copilul reusind sa elaboreze si sa stapaneasca tot mai bine mijloacele de comunicare verbala.

Specialistii psihiatrii/psihologi, arata ca, procesul schizofrenic debuteaza de obicei dupa o prealabila dezvoltare psihica normala sau chiar considerata precoce si dupa o adaptare anterioara relariv satisfacatoare. Acesti copii au aspectul unor copii linistiti, rezervati, cu preocupari intelectuale deosebite pentru varsta lor, cu tendinte de  a acumula cunostinte din domeniul astronomiei, geografiei, istoriei, stiintelor naturale, pe care le memoreaza surprinzator. Treptat apare un comportament cu note bizare, scade fondul emotional, interesul si activitatea de joc se diminueaza,  copii se retrag din mediu si se inchid in sine. Mutismul total sau limitat de viata extrafamiliala este un mod de debut frecvent.

Debutul poate fi marcat uneori de nasterea unui frate, de boli somatice inercurente sau de interventii chirurgicale.

Tabloul clinic, sub aspect psihistric-psihologic,  se caracterizeaza prin :

a)     Tulburari ale relatiilor cu anturajul, manifestate prin lipsa de interes, de entuziasm, izolare progresiva si retragere intr-o activitate stereotipa (autism).

b)     Tulburari de gandire, care se canalizeaza fie spre o lentoare a ritmului cu scaderea rezultatelor scolare, in general, dar cu tendinta spre rationamente morbide, spre clasificari si calcul, fie spre fabulatie.

Suhareva, descrie “fantezia patologica” sau “pseudodeliranta” a scolarului mic in care acesta pierde capacitatea de a diferentia ceea ce este real sau imaginar, verosimil sau neverosimil. Astfel copilul povesteste despre evenimente fantastice ce nu s-au intamplat in realitate, dandu-se drept eroul unei fapte de obicei reprobabile. Un exemplu preluat din practica psihologica, este cazul unei fetite care afirma ca „a mancat supa din carnea mamei sale”. De obicei, acestea au un caracter ludic, copilul nefiind in acelasi timp si actor si spectator.

Ideile delirante nu apar decat dupa varsta de 6 ani, au un marcat polimorfism si sunt variabile incat nu ne permit decat exceptional sa afirmam existenta unui profil schizofrenic. Dupa varsta de 10 ani au fost semnalate idei  delirante de otravire , de persecutie, dar in general schimbatoare si cu trecere usoara de la convingere la critica.

c)      Tulburari de perceptie. Halucinatiile sint reale. Au fost observate halucinatii auditive si vizuale. Usakov, a descris chiar o schita de sindrom Kandinsky- Clerambaut. Nu trebuie sa pierdem din vedere la copil posibilitatea ca fenomenele halucinatorii sa se intrice cu fantezia proprie gandirii infantile .

Deasemenea copilul poate prezenta tulburari ale constiintei propriului eu sau ale mediului (depersonalizare–derealizare). Acestea se evidentiaza in ideile “de transformare” ale copilului care pot fi resimtite fie ca o fragmentare, ca o pierdere a limitelor copilului sau ca o incorporare intr-un animal (“Sunt calut”- spunea un copil, in dicutiile cu psihologul). Diferitele senzatii corporale de confort sau disconfort, durere sau placere raman vagi si uneori pervertite.

d)     Modificarile de vorbire sunt variate si reflecta gandirea schizofrenica. Pot aparea perioade de mutism , alteori copilul solilocveaza, vorbeste cu personaje imaginare, cu obiecte cu parti ale corpului. Din practica psihologica, avem exemplul unei fetite de 8 ani, care vorbea cu degetul mic, il mangaia, il saruta. Pot aparea de asemenea ecolatia, stereotipiile . Vorbirea devine monotona, articulata cu o prozodie neadecvata.

e)     Tulburari de sfera afectiva. In general exista anxietate, uneori evidenta si intensa,  alteori ascunsa dar explodand in raspunsuri imprevizibile sau cu ocazia unor situatii frustrante. Aceasta se exprima prin agitatie, tipete stereotipii gestuale care exteriorizeaza panica copilului, calificata de psihiatrii/psihologi drept bizara.

Fricile si fobiile frecvente, iau treptat o nuanta de absurd. Copilul se teme de diferite obiecte uzuale, ca de exemplu de o papusa, de luna de pe cer, de imaginea unui tablou. Componentele fobice si obsesionale pot interfera activitati curente: alimentarea, imbracarea, jocul Modificarile timice pot evolua si spre tendinte depresive sau apatie si dezinteres.

f)      Modificari ale jocului. Initial scade activitatea de joc, in special jocul cu alti copii si jocul cu reguli. Treptat jocul ia un caracter autist: copilul se joaca singur, cu parteneri inventati de el sau cu obiecte pe care le insufleteste. Pot aparea elemente de comportament delirant ca de exemplu tema “transformarii”, a  “incorporarii” in diferite animale. Spre deosebire de copilul normal, al carui joc poate fi asemanator in jurul varstei de 3-4 ani, copilul autist cere cu o insistenta absurda celor din jur sa-l trateze ca atare –  un alt exemplu din practica psihologica, o fetita de 8 ani se considera manz, zburda, necheza, si manca iarba. In timpul jocului se poate releva dezorganizarea psihomotorie cu atitudini stangace,  manierisme, stereotipii gestuale, parazitisme mimice, activitati rituale.

Diagnosticul formei infantile de schizofrenie este usor avand in vedere tabloul clinic descris mai sus .

Dupa manualul de psiho-diagnostic DSM IV (Childhood onset pervasive Developmental Disorder) criteriile diagnosticului pozitiv sunt :

1. Defect marcat si sustinut al relatiilor sociale ca de exemplu lipsa ras-plansului afectiv, lipsa empatiei.
2. Cel putin unul dint cele trei criterii :

1-     Anxietate brusca si excentrica, reactii exagerate fata de evenimente obisnuite, momente de panica neexplicate.

2-     Afecte reduse si neadecvate, reactii de manie neexplicabile, labilitate extrema a dispozitiei.

3-     Opozitie la schimbarea mediului inconjurator sau insistenta de a executa acte in aceeasi maniera.

4-     Ciudatenii in miscari (posturi particulare, miscari ale mainilor si degetelor, mers pe varfuri sau calcaie ).

5-     Animalii de vorbire, modulatie neadecvata, voce monotona.

6-     Hiper-sau hiposensibilitate la stimuli senzoriali.

7-     Automutilare (se misca, isi lovesc capul).

1. Debitul sindromului dupa 30 de luni si inainte de 12 ani.
2. Absenta ideilor delirante si a halucinatiilor propriu-zise si a unei marcate pierderi a asociatiilor logice.

 

 

 

Psiholog Cluj – Psihoterapeut Cluj-Napoca

Cabinet psihologic STELA NEAMT

PSIHIATRIE –Prof. Dr. Doc. Vasile Predescu ~ Alexandresu ; Alexianu ; Brasla ;  Chimion; Christodorescu ; Ciurezu ; Constantinescu ; Cucu ;Damian; Hanganu ; Ionescu ; Lohan ;Magureanu ; Meiu ; Milea ; Neicu ; Oancea ; Prelipceanu ; Rascaru ; Sarbulescu ; Tudorache ;   ~ Editura Medicala Bucuresti – 1989