Studiile in psihologie au demonstrat faptul ca aceste credinte irationale nu sunt doar niste erori moderne de gandire, ci ele exista inca de la inceputurile vietii umane. Initial, ele au aparut ca o necesitate pentru adaptarea omului la conditiile dure de viata din timpurile preistorice. Dupa cum arata Daniel David, „cognitiile irationale sunt rezultatul unui proces de evolutie” (David, 2007). In acele vremuri, o gandire rigida sau defensiva putea insemna diferenta dintre supravietuire si moarte. Totusi, desi au fost transmise educational si comportamental din generatie in generatie, aceste mecanisme si-au pierdut utilitatea in contextul civilizatiei actuale.
Modelul ABC si interpretarea realitatii
Fundamentul intelegerii acestor procese se regaseste in modelul ABC cognitiv, prezentat initial de psihologul Albert Ellis (1962) si dezvoltat ulterior de Aaron Beck (1976). Acest model ne ajuta in procesul de autocunoastere, explicand cum reactionam la evenimentele din viata noastra:
- A (Activating Event): Evenimentul activator (ceea ce ni se intampla).
- B (Beliefs): Credintele noastre despre acel eveniment (interpretarea).
- C (Consequences): Consecintele emotionale si comportamentale.
Esenta acestui model este ca nu evenimentul in sine (A) ne provoaca suferinta (C), ci felul in care il interpretam (B). Interpretarea rationala a unui eveniment conduce la emotii pozitive sau emotii negative functionale (cum ar fi tristetea sanatoasa in fata unei pierderi). In schimb, interpretarea irationala conduce la emotii negative disfunctionale (anxietate extrema, depresie, furie paralizanta) si la comportamente autodistructive.
Structurile cognitive: Intre Absolutism si Flexibilitate
Psihologul Albert Ellis a identificat cele mai importante structuri cognitive care ne dicteaza sanatatea emotionala. In cadrul sedintelor de psihoterapie, specialistul lucreaza pentru a transforma aceste structuri din unele rigide in unele flexibile:
- Absolutismul vs. Preferinta: Credinta irationala ca „lucrurile trebuie neaparat sa fie asa cum vreau eu” vs. „mi-as dori sa fie asa, dar pot accepta si daca nu sunt”.
- Catastrofarea vs. Evaluarea nuantata: Tendinta de a vedea un eveniment negativ ca fiind „un dezastru total” vs. a-l vedea ca pe o situatie neplacuta, dar suportabila.
- Toleranta scazuta la frustrare vs. Toleranta crescuta: Gandul ca „nu pot suporta aceasta situatie” vs. „este greu, dar pot sa trec peste asta”.
- Evaluarea globala vs. Evaluarea contextuala: Etichetarea propriei persoane sau a altora ca fiind „lipsiti de valoare” din cauza unui esec vs. evaluarea doar a comportamentului specific, nu a intregii fiinte.
Implementarea si cercetarea moderna
Teoria implementationala incearca sa raspunda astazi la intrebarea: ce se intampla concret in creierul uman atunci cand sunt activate aceste cognitii? Cercetarile curente se concentreaza pe noi metode de evaluare si pe intelegerea rolului lor in afectivitate. Cand aceste structuri irationale sunt aplicate diverselor situatii de viata, ele genereaza „ganduri automate” care ne pot sabota succesul si fericirea.
In concluzie, desi suntem predispusi genetic si educational catre irationalitate, avem capacitatea de a ne reeduca mintea. Identificarea acestor tipare si inlocuirea lor cu credinte rationale reprezinta cea mai sigura cale catre un echilibru emotional durabil. Invatand sa gandim flexibil, nu schimbam realitatea, dar schimbam modul in care aceasta ne afecteaza inima si mintea.
Bibliografie
- David, D., Rusu, A., Benga, O. (2007) – Fundamente de psihologie evolutionista si consiliere genetica. Editura Polirom: Iasi.
- Ellis, A. (1962) – Reason and emotion in psychotherapy. New York.
