Stresul emotional (emotia negativa) a fost descris in mod traditional drept un construct unitar. Conform acestei viziuni, stresul variaza pe un continuum de la scazut la ridicat, fara a tine cont de specificul emotiilor negative precum tristetea, anxietatea sau preocuparea. In acest model unitar, a reduce stresul este echivalent cu a reduce intensitatea emotiilor negative in ansamblu, lucru care poate duce uneori la scaderea resurselor motivationale necesare pentru a face fata problemelor.
Totusi, cercetarile moderne in psihoterapie sugereaza ca nu toate emotiile negative sunt daunatoare. O intelegere mai profunda a acestora poate sprijini procesul de autocunoastere si poate transforma modul in care gestionam provocarile cotidiene.
Modelul Binar al Distresului (Albert Ellis)
Pornind de la necesitatile practicii clinice, Albert Ellis a elaborat modelul binar al distresului. Acest model, incorporat in fundamentarea teoretica a REBT (Terapia Rational-Emotiva si Comportamentala), propune o distinctie fundamentala: emotiile negative sunt de doua feluri – functionale si disfunctionale.
Functionalitatea unei emotii este determinata de:
- Experienta subiectiva: Modul in care persoana simte emotia respectiva.
- Cognitiile asociate: Gandurile si convingerile care sustin emotia.
- Consecintele comportamentale: Daca emotia ajuta la rezolvarea problemei sau o saboteaza.
Aceasta abordare schimba obiectivele interventiei psihologice. In loc sa urmarim eliminarea oricarei forme de disconfort, invatam sa transformam anxietatea (disfunctionala) in ingrijorare sanatoasa (functionala) sau depresia in tristete acceptata.
Principalii factori care genereaza distres si anxietate
Exista sase factori determinanti care contribuie la instalarea si mentinerea starii de stres si anxietate:
- Lipsa de suport: Apare atunci cand persoana se distanteaza de grupul de baza (familie, rude, prieteni). Izolarea sociala priveaza individul de resursele externe necesare pentru reglarea emotionala.
- Previziunea unui rezultat negativ: Anticiparea unor amenintari sau pierderi obiective. Mintea incepe sa ruleze scenarii catastrofice, declansand reactii de aparare in absenta unui pericol imediat.
- Conflictul interior: Provocat de existenta unor motivatii contradictorii fata de aceeasi situatie. Discrepanta intre ceea ce gandim (cognitie) si ceea ce facem (comportament) creeaza o tensiune interna greu de suportat.
- Nesiguranta asupra viitorului: Incertitudinea este un motor puternic pentru anxietate. Adesea, este de preferat previziunea unui eveniment nedorit decat starea de a nu sti ce urmeaza.
- Dezechilibrul intre cerinte si deprinderi: Apare atunci cand cerintele mediului depasesc abilitatile pe care persoana considera ca le detine. Acest dezechilibru genereaza sentimente de neadecvare.
- Sistemul cognitional: Modul de perceptie si interpretare a situatiilor. Acesta este, poate, cel mai important factor, deoarece gandurile noastre dicteaza daca o situatie va fi traita ca o provocare sau ca o catastrofa.
Importanta interventiei clinice
Identificarea acestor factori in cadrul sedintelor de terapie permite o interventie tintita. O intelegere clara a mecanismelor care genereaza emotii negative ajuta la reducerea distresului fara a pierde motivatia pentru schimbare.
Daca simti ca factorii descrisi mai sus iti afecteaza calitatea vietii si te confrunti cu stari persistente de tensiune, un psiholog din Cluj te poate ajuta sa deconstruiesti aceste tipare. Prin psihoterapie individuala, poti invata sa faci distinctia intre suferinta utila, care te mobilizeaza, si cea disfunctionala, care te paralizeaza, regasindu-ti astfel echilibrul emotional.
Bibliografie
- David, D., Montgomery, G. H., Macavei, B., Bovbjerg, D. H. (2005). An empirical investigation of Albert Ellis’s binary model of distress. Journal of Clinical Psychology.
- Ellis, A. (1994). Reason and Emotion in Psychotherapy. New York.
