Adesea suntem concentrati mai degraba asupra macroeconomiei vietii noastre si nu observam microeconomia – modul subtil in care, fara sa stim, ne modelam comportamentele zilnice. Constatam doar rezultatele finale: lucrurile merg bine sau, dimpotriva, merg prost, fara sa realizam ca noi suntem sursa principala a acestor reusite sau esecuri. In perioada sesiunilor, analiza functionala devine un instrument critic pentru a evidentia contextul in care se manifesta comportamentul dezadaptativ de tip evitativ. Multi studenti se confrunta cu „evaziunea” in activitati secundare exact atunci cand ar trebui sa parcurga bibliografia de specialitate pentru licenta, disertatie sau examene de doctorat.
Studiile in psihologia invatarii au aratat ca orice activitate, oricat de dezirabila ar fi, necesita in faza de inceput un efort considerabil si un consum masiv de resurse fizice si mentale. Inainte de a fi usor, orice lucru este greu. Secretul consta in persistenta in sarcina: amanarea intreruperii intareste comportamentul dorit, in timp ce orice pauza neplanificata favorizeaza evaziunea catre activitati placute, dar care nu ne fac mai eficienti.
Tehnica intaririi diferentiale: Programul spre succes
Pentru a accelera invatarea pentru examene, psihologii sugereaza aplicarea intaririi diferentiale. Aceasta presupune recompensarea comportamentului de studiu si ignorarea (extinctia) comportamentelor de evitare. Procesul necesita cateva operatii esentiale:
- Definirea precisa a comportamentului tinta: Nu este suficient sa spui „vreau sa studiez mai mult”. Trebuie sa fii specific: „vreau sa studiez 6 ore zilnic, de la 13 la 19”. La inceput, acest obiectiv poate parea imposibil. De aceea, avem nevoie de un program realist: in primele doua zile ne propunem doar o ora (de la 16 la 17), apoi crestem treptat durata pana ajungem la pragul de 6 ore. O agenda lasata la vedere pe birou este fundamentala pentru a monitoriza acest progres.
- Identificarea comportamentelor de evaziune: Atunci cand nu parcurgem bibliografia, traim o stare aversiva de nemultumire de sine si frustrare. Pentru a scapa de aceasta tensiune, creierul cauta recompense imediate: vorbitul la telefon, cafeaua excesiva, verificarea e-mail-ului sau discutiile cu familia. Acestea sunt „elemente substituitive” care ne fura timpul si ne saboteaza concentrarea si atentia.
Managementul recompenselor si controlul mediului
O greseala comuna este oferirea recompenselor in mod aleatoriu, dupa „cheful propriu”. Psihologia ne invata sa aranjam intaririle astfel incat sa fie contingente cu progresele facute. Daca savurarea unei cafele este o placere, foloseste-o ca recompensa dupa o ora de studiu intens, nu inainte. Penalitatile pentru neinvatare vin adesea cu un „decrement temporal” (ne spunem ca mai e timp pana la examen), de aceea trebuie sa aducem consecintele pozitive in prezent.
Reorganizarea mediului este un alt pilon al succesului. Masa de lucru trebuie sa contina strictul necesar: foaia de hartie, instrumentele de scris si bibliografia. Telefonul trebuie sa fie inchis, iar televizorul eliminat din camera de studiu. Un mediu „curat” de distractii ii aminteste constant creierului ca are un singur obiectiv in controlul propriului comportament.
Suportul social si angajamentul public
Un factor esential in procesul de autocunoastere si schimbare este suportul social. Fa public angajamentul tau: scrie prietenilor sau declara intentia de studiu in fata persoanelor semnificative. Cauta compania celor care au obiective similare; acestia te pot ajuta sa ramai concentrat si iti pot atrage atentia atunci cand deviezi de la sarcina.
Regula de aur este: „nu ma ridic de la masa, indiferent cat de eficient lucrez in acel moment”. Dupa finalizarea intervalului stabilit, ofera-ti libertatea de a verifica postasul sau de a citi o revista. Procedurile de accelerare a comportamentului functioneaza cel mai bine atunci cand sunt folosite in combinatie, adaptate specificului tau. Organizand microeconomia timpului tau, vei constata ca drumul spre succesul academic devine o calatorie predictibila si sub controlul tau total.
Bibliografie
- Skinner, B. F. (1953) – Science and Human Behavior
