Observatia, ca metoda de cercetare si pilon central in orice evaluare psihologica, consta in urmarirea intentionata si inregistrarea exacta, sistematica, a diferitelor manifestari comportamentale ale individului sau ale grupului, precum si a contextului situational in care acestea apar.
Desi este una dintre cele mai vechi metode de cercetare din stiinta, observatia psihologica are un specific aparte. “Faptul” psihic studiat este global si, de cele mai multe ori, imposibil de decupat in elemente distincte. Acesta presupune un ansamblu de semnificatii complexe, uneori greu sesizabile chiar si la o analiza profunda. Jean Piaget (1970) sublinia aceasta complexitate prin distinctia dintre subiectul epistemic (eul ca agent al cunoasterii stiintifice) si subiectul egocentric (eul in individualitatea sa, cu propria istorie si subiectivitate).
Simptomatica stabila: Ce ne comunica trasaturile bioconstitutionale?
Un continut esential al observatiei este simptomatica stabila. Aceasta include trasaturile bioconstitutionale ale individului (inaltime, greutate, circumferinta craniana) si trasaturile fizionomice (aspectul fetei, relatia dintre frunte, nas, barbba si ochi).
Pornim de la premisa ca infatisarea omului nu este “muta”. Psihiatrul Ernest Kretschmer a constatat existenta unei relatii directe intre tipul somatic (constitutia fizica) si anumite manifestari comportamentale sau chiar predispozitia pentru anumite boli psihice. Stim din experienta de la cabinetul de psihologie ca o viata afectiva intensa isi pune amprenta pe chipul uman. Totusi, aceste date trebuie interpretate cu maxima prudenta de catre un psiholog clinician pentru a evita concluziile pripite sau eronate.
Simptomatica labila: Dinamica comportamentului non-verbal
Mult mai semnificativa pentru diagnoza este simptomatica labila, care cuprinde multitudinea de conduite flexibile:
- Conduita motorie: Felul in care un individ merge (lent si greoi vs. rapid si energic) sau gesticuleaza (gesturi moi vs. violente).
- Conduita verbala: Particularitatile vorbirii precum sonoritatea, fluenta, debitul, intonatia si adecvarea vocabularului la continut.
- Expresiile afectiv-atitudinale: Exteriorizarea trairilor prin mimica si postura.
Toate aceste elemente ofera indicii despre starea de anxietate, nivelul de stres sau trasaturile de personalitate ale celui observat.
Provocarile extrospectiei si selectivitatea perceptiei
Cand urmarim manifestarile exterioare ale altora, vorbim despre extrospectie (observatie externa). Desi permite un consens mai usor intre specialisti fata de introspectie, aceasta se loveste de dificultati majore. Perceptia umana este inerent selectiva. In functie de ipotezele pe care si le schiteaza, un observator poate selecta anumite detalii, in timp ce altul le poate neglija complet.
Un exemplu clasic este situatia de asteptare (ex: la dentist). O persoana cu un temperament sangvin se poate manifesta prin agitatie motorie si verbala, in timp ce una cu un temperament melancolic poate ramane calma si retinuta. Aceasta diversitate de reactii in fata aceluiasi factor de stres (durata si tensiunea asteptarii) ne indica trasaturi individuale profunde si modul in care individul gestioneaza echilibrul dintre excitatie si inhibitie.
Conditiile unei observatii de calitate: Sensul Psihologic
Pentru a asigura valoarea stiintifica a informatiilor, Roger Mucchielli propune trei repere fundamentale care constituie “sensul psihologic”:
- Atentia la comportamente si atitudini: Invatarea descrierii lor exacte, fara a interpreta subiectiv sensul lor imediat.
- Analiza contextului situational: Identificarea configuratiei existentiale in care fiecare conduita capata sens, asa cum este ea traita de subiect.
- Empatia (simpatia intelectuala): Capacitatea de a intelege trairile altora fara a le incerca in mod real in propria afectivitate.
In final, calitatea procesului de evaluare psihologica depinde de vigilenta fata de erorile de perceptie, cum ar fi efectul de halou sau categorizarea spontana. Observatia ramane o poarta deschisa catre autocunoastere si o piesa de baza in stabilirea unui plan de psihoterapie eficient.
Bibliografie
- Minulescu, M. – Chestionare de personalitate in evaluarea psihologica, Editura Garell Publishing House, Bucuresti, 1996.
- Rosca, M. – Metode de psihodiagnoza, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.
