De-a lungul timpului, băuturile alcoolice au fost folosite în multe societăţi, în diverse scopuri. Ca substanţă psihoactivă, alcoolul este folosit pentru proprietăţile sale de schimbare a dispoziţiei, ca drog este folosit pentru a ieşi din realitate, ca băutură este folosit pentru a stinge setea şi, fiind o importantă sursă de calorii alcoolul poate fi inclus în rândul produselor alimentare. Indiferent de proprietatea fizică pentru care este ales, alcoolul aduce cu sine întregul pachet, atât „beneficiile” aparente, pe termen scurt, dar şi costuri pe termen lung. Alcoolul are de asemenea semnificaţii simbolice pozitive sau negative, în trecut fiind folosit la celebrarea unor ceremonii religioase. În plus, în funcţie de cultură, consumul de alcool aduce cu sine includerea sau excluderea din anumite grupuri sociale.
După ce a fost înghiţită o cantitate de alcool, aceasta pătrunde în stomac şi în intestinul subţire, unde există o mare concentraţie de vase de sânge foarte mici. Acestea permit moleculelor de etanol un acces direct în circuitul sangvin. O dată intrate în sânge, moleculele de etanol sunt repede transportate în tot corpul şi în toate organele sale. Deşi alcoolul este distribuit destul de egal în tot corpul, efectele sale vor fi simţite aproape instantaneu în creier, pentru că o porţiune substantială din sângele pe care îl pompează inima în orice moment ajunge la creier, ţesutul adipos din creier absorbind foarte bine alcoolul(Kuhn et al., 1998 apudSmith et al., 2005).
Substanţă psihoactivă cu efect inhibitor asupra SNC, alcoolul este substanţa din categoria depresoarelor de care se face cel mai des abuz. Pe termen scurt alcoolul produce bună dispoziţie, dezinhibiţie, relaxare, poate creşte încrederea în sine şi sociabilitatea, reducând în acelaşi timp răspunsurile motorii. Toate acestea la o concentraţie de până la 5% alcool în sânge. Odată cu depăşirea acestei concentraţii se agravează modificările la nivel cognitiv, comportamental, fiziologic şi subiectiv. Astfel, la o concentraţie de 10% alcool în sânge funcţiile senzoriale şi motorii sunt vizibil afectate, pronunţia devine neclară, apar dificultăţi în coordonarea motrică, poate apărea agresivitatea, furia sau dimpotrivă retragerea în sine. Dacă la o concentraţie de 30% alcool în sânge consumatorul ajunge la reduceri serioase ale tuturor capacităţilor, o alcoolemie de peste 40% poate provoca moartea(Smith et al., 2005).Pe termen lung, consumul de alcool poate duce la tulburări somatice la nivelul sistemului nervos central şi periferic, la nivelul aparatelor cardiovascular, respirator şi digestiv, la nivelul sistemelor muscular, osos şi endocrin, precum şi la tulburări psihologice grave. Consecinţe ale consumului de alcool în exces se regăsesc şi în plan social, în relaţionarea deficitară, pierderea serviciului, destrămarea familiilor, neglijarea copiilor.
Trecerea de la un consum ocazional şi social la unul excesiv se face în timp, iar etapele acestei treceri sunt următoarele (pentru detalii, veziRăşcanu, 2004):
(1) Faza prealcoolică durează între câteva luni şi 2 ani. În această fază se pregăteşte terenul, se caută motivaţii şi circumstanţe pentru a consuma alcool, creşte toleranţa şi importanţa băuturii pentru persoana respectivă. Aceasta fază are 2 stadii: beţia ocazională şi beţia permanentă.
(2) Faza prodromală durează între 6 luni şi 4 ani. Apare aviditatea după primele pahare, se consumă în secret pentru a părea că nu consumă mai mult decât ceilalţi, apar tulburări de memorie. Această fază este anunţată de primul semn al alcoolismului: palimpsestul alcoolic, care este caracterizat de perturbarea memoriei prin pierderea capacităţii de reproducere a detaliilor. Acest moment marchează momentul utilizării alcoolului ca drog, creşte apetitul pentru consumul acestuia, se instalează sentimentul de vinovăţie. În acelaşi timp creşte cantitatea de alcool ingerată.
(3) Faza crucială se instalează când persoana pierde controlul, apărând necesitatea fizică de a bea. Apar unele conflicte cu familia şi colegii, apar manifestări de sevraj, scade capacitatea sexuală, apare izolarea. În această perioadă se manifestă raţionalizarea comportamentului faţă de alcool, perturbări ale structurii de personalitate, idei de grandoare, exacerbarea agresivităţii, episoade de culpabilitate urmate de abstinenţa totală, tendinţa de izolare faţă de mediul familial, părăsirea serviciului, neglijarea alimentară.
(4) Faza cronică este caracterizată de ingerararea motivată a băuturilor alcoolice, ebrietate în cursul zilei, scăderea capacităţii cognitive şi a toleranţei la alcool. Acum apar psihozele alcoolice. Apare dorinţa irezistibilă de a bea, indiferent de tipul de alcool, se pot manifesta acte de huliganism, ultraj, violenţă. Apare aşa numitul sentiment de religiozitate faţă de alcool.
În ceea ce priveşte criteriile de diagnostic, conform DSM-IV-TR, tulburările psihice în legătură cu alcoolul sunt împărţite în 2 grupe:
– tulburări ale uzului de alcool, unde sunt cuprinse dependenţa de alcool şi abuzul de alcool, şi
– tulburări induse de consumul de alcool, şi anume: intoxicaţia cu alcool, abstinenţa de alcool, delirium indus de alcool, demenţa persistentă indusă de alcool, tulburarea amnestică indusă de alcool, tulburarea afectivă indusă de alcool, tulburarea anxioasă indusă de alcool, disfuncţia sexuală indusă de alcool, respectiv tulburarea de somn indusă de alcool.
Psiholog Cluj – Stela Neamt
Bibliografie
Smith, E. E., Nolen-Hoeksema, S., Fredrickson, B. L., & Loftus, G. R. (2005). Introducere în psihologie. Bucureşti: Editura tehnică.
Răşcanu, R. (2004). Alcool şi droguri: „virtuţi” şi „capcane” pentru tineri. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti.