Temperamentele şi personalităţile caracteristice alcoolicilor si diferentele de gen

423187_185163611630373_1604086979_n

În ceea ce priveşte temperamentele şi personalităţile caracteristice alcoolicilor, acestea au constituit preocupări majore în câmpul cercetărilor relaţionate cu abuzul de substanţe. Din păcate însă, rezultatele acestor cercetări sunt rareori comparabile, datorită evaluărilor şi conceptualizărilor diferite utilizate. Astfel, de-a lungul timpului s-au încercat clasificări pe tipologii de alcoolici, în vederea elaborării unor forme valide de evaluare şi tratament.

O primă tipologie a alcoolicilor realizată de Jellinek în 1960 propunea patru tipuri de alcoolici, în funcţie de severitatea pierderii controlului, a dorinţei imperioase de a consuma alcool (craving), a sevrajului şi a apariţiei problemelor somatice.

Tipologia lui Cloninger considera personalitatea subiectului, corespondentă unei anume neurobiologii, ca fiind determinantă în alcoolism. Astfel, tipul I – limitat la mediu, are ca elemente contributive atât factori genetici, cât şi factori de mediu, apare atât la bărbaţi, cât şi la femei, prezintă un debut tardiv (după 25 ani), este caracterizat de o dependenţă mai mult psihologică decât fizică (dependenţă care se manifestă prin pierderea controlului, a simţului măsurii sau prin băut compulsiv). În plus, tipul I de alcoolism se asociază şi cu sentimente de vinovăţie faţă de comportamentul de consum, care are în acest caz funcţia de anxiolitic. Tipul II de alcoolism – limitat la sexul masculin, este transmis primordial genetic, are un debut precoce (înainte de 25 ani), afectează bărbaţii mai mult decât femeile, prezintă comportamente de căutare a consumului, turbulenţă socială, iar severitatea abuzului nu este progresivă. La acest tip de dependenţă, alcoolul are rol în inducerea euforiei.

În ceea ce priveşte diferenţele de gen, deşi prevalenţa tulburărilor legate de consumul de alcool este mai mare în rândul bărbaţilor, genul a constituit o altă sursă pentru diferenţiere. Astfel, pentru a deveni alcoolice femeile trebuie să prezinte un arbore genetic mai încărcat, consumă mai mult ca răspuns la stres, prezintă simptome afective înainte de a deveni alcoolice, consumă în condiţii de izolare, încearcă să mascheze acest consum, îşi percep viciul mai acut, prezentând sentimente de jenă şi vinovăţie, au consecinţe fizice şi sociale ale consumului mai mari decât bărbaţii, dezvoltând o atribuire internă a comportamentului adictiv. În schimb, bărbaţii prezintă simptome de personalitate antisocială preexistente alcoolismului, consumă cantităţi mai mari de alcool, au o istorie mai lungă de consum, consumă mai frecvent în grup şi explică consumul de alcool prin factori externi, independenţi de propria persoană.Deşi fac o atribuire externă a comportamentului adictiv, motivele invocate sunt deseori consecinţe ale consumului exagerat de alcool şi nu cauze ale acestora. Datorită faptului că femeile îşi percep problemele, asumându-şi responsabilitatea pentru ele, acestea caută mai frecvent ajutor în rezolvarea problemelor generate de consumul de alcool spre deosebire de bărbaţi, care preponderent neagă existenţa problemelor sau atunci când le recunosc nu şi le atribuie.

La femei este cert că băutul în timpul sarcinii afectează în mod negativ fătul, consumul exagerat ducând la apariţia sindromului alcoolic fetal, caracterizat de prezenţa unui facies anormal la copil, precum şi de retard în dezvoltarea fizică şi psihică a acestuia.

Problemele asociate consumului de alcool sunt numeroase şi severe. Multe studii au căutat posibile explicaţii şi conexiuni între tulburările de personalitate şi consumul de alcool, rezultatele acestora aratând că un număr mare de pacienţi cu tulburări legate de uzul de substanţe prezintă de asemenea  simptomele unei tulburări de personalitate, în special a celor din clusterul B, ce au ca trăsătură caracteristică dramatismul. Astfel, în cazul a 25-91% dintre adicţii a fost descoperită o tulburare de personalitate (Arntz et al., 1993; Clerici et al., 1989; Mezzic et al., 1990; Skodol et al., 1999 apud Pacini et al., 2009), primul loc deţinându-l tulburarea de personalitate borderline cu  5-65%, fiind urmată de tulburarea de personalitate histrionică cu 12-64%, de tulburarea de personalitate antisocială, şi ea destul de frecvent întâlnită, cu procente între 3-55%, dar fiind întâlnită şi tulburarea de personalitate pasiv agresivă.Tulburările de personalitate din clasa C, caracterizate de anxietate au o frecvenţă aproximativă de 28%. Chiar dacă tulburările de personalitate din clusterul A sunt cel mai slab reprezentate, comorbiditatea între consumul de substanţe şi tulburarea de personalitate schizotipală nu este neglijabilă, aceasta fiind mai mare de 41%. Tulburarea de personalitate antisocială s-a dovedit a fi comună în rândul alcoolicilor. Profilul de personalitate al „căutătorilor de senzaţii” descris de Zucherman (similar cu dimensiunea temperamentală „căutarea noutăţii” a lui Cloninger) este de asemenea relaţionat cu o predispoziţie pentru abuzul de substanţe (Pacini et al., 2009).

Deşi alcoolicii reprezintă o populaţie eterogenă în ceea ce priveşte traseele diferite de dezvoltare, problemele asociate alcoolismului sunt cam aceleaşi pentru fiecare. Consumul de alcool în cantităţi mari şi pe o perioadă îndelungată este asociat cu probleme de natură fizică, psihică şi socială constituind una dintre cele mai mari cauze de morbiditate şi mortalitate în întreaga lume.

În interiorul familiei, alcoolicul este factor modelator pentru copiii săi, putând fi absent sau agresiv în educaţia acestora. De asemenea, copiii alcoolicilor trăiesc sentimente de umilinţă şi ruşine în mediul social, datorită comportamentului părintelui alcoolic. De cele mai multe ori alcoolicul îşi târăşte familia în suferinţă şi sărăcie sau riscă pierderea acesteia.

Interrelaţionarea socială  a dependentului de alcool este deficitară, fiind rejectat şi stigmatizat de semenii săi care nu au aceleaşi probleme legate de consumul de alcool.

În privinţa tulburărilor psihice asociate, mai ales în ceea ce priveşte depresia severă şi anxietatea, nu este clară direcţia cauzalităţii: oamenii beau datorită acestor tulburări sau aceste tulburări apar datorită consumului de alcool. Uneori, consumului de alcool îi este asociat şi abuzul de alte substanţe, precum drogurile sau tutunul.

Abuzul de alcool poate genera de asemenea tulburări psihotice acute şi tranzitorii precum: tulburarea psihotică predominant halucinatorie (denumită şi halucinoza Wernicke), tulburarea psihotică predominant delirantă (paranoia halucinatorie a alcoolicilor), sindromul amnestic Korsakov şi tulburări psihotice reziduale sau cu debut tardiv (demenţa alcoolică şi tulburarea de personalitate indusă de alcool).

Dependenţa de alcool nu e o condiţie spre care sunt înclinaţi numai cei cu vulnerabilităţi psihologice, ci e o condiţie spre care se îndreaptă toţi cei care consumă cantităţi considerabile de alcool în mod repetat. Însă, indiferent de traseul urmat în dezvoltarea acestei dependenţe, sub eticheta stigmatizantă de alcoolici  se ascund oameni mai mult sau mai puţin apropiaţi nouă, mai mult sau mai puţin educaţi, mai săraci sau mai bogaţi, dar care au toţi în comun nevoia de a primi ajutor.

 

Psiholog Cluj – Stela Neamt

 

Bibliografie:

Pacini, M., Maremmani, I., Vitali, M., Santini, P., Romeo, M., & Ceccanti, M. (2009). Affective temperaments in alcoholic patients. Alcohol. 43. 397-404.

Jellinek, E.M. – „Disease concept of alcoholism”, Published 1960, Publisher: New Hillhouse Press

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>