În ce consta psihoterapia cognitiv-comportamentala şi care este eficienţa ei în tratamentul psihologic al problemelor emoţionale şi comportamentale?

1170898_316416851838381_169644154_n

 

În ce consta psihoterapia cognitiv-comportamentala şi care este eficienţa ei în tratamentul psihologic al problemelor emoţionale şi comportamentale?

Psihoterapia cognitiv-comportamentală porneşte de la ideea că modul în care gândim determină modul în care ne simţim şi comportamentul pe care îl adoptăm. Distorsionările gândirii produc tulburări comportamentale şi emoţionale. Pacientul/a trebuie să se axeze pe identificarea elementelor eronate din cadrul sistemului de valori şi atitudini, înlocuirea acestora cu credinţe şi acţiuni utile, adaptive. Terapeutul va prezenta dovezi pentru a confrunta gândirea distorsionată a pacientului.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală îmbină tehnicile terapiei cognitive (restructurare cognitivă) cu cele ale terapiei comportamentale (tehnici de expunere) şi pune accent pe rolul gândirii, al luării deciziilor, al îndoielii şi al acţionării, după modelul psihoeducaţional în care terapia este un proces de învăţare – achiziţionarea şi practicarea de noi aptitudini de a face faţă problemelor şi moduri de gândire.

În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale psihologul/psihoterapeutul are rol de educator ce îl învaţă pe pacient elementele de bază ale unui model de gândire sănătos. Relaţia dintre cei doi este una de colaborare. Pacienţii trebuie să conştientizeze problemele pe care le au şi să participe activ la schimbarea gândirii şi a comportamentului lor.

Terapia cognitiv-comportamentală se bazează pe următoarele principii: stările emoţionale şi comportamentul sunt determinate de modul de gândire; tulburările emoţionale şi de comportament sunt produse de o gândire negativistă şi neconformă cu realitatea iar ameliorarea şi eliminarea acestor tulburări se poate realiza prin modificarea gândirii.

Primul pas in psihoterapia cognitiv-comportamentală îl reprezintă conştientizarea convingerilor, credinţelor, gândurilor, motivelor, dorinţelor, percepţiilor, reprezentărilor şi evaluărilor distorsionate care produc un comportament dezadaptiv. Odată identificate, terapeutul dezvăluie modul în care gândirea distorsionată produce probleme emoţionale şi comportamentale; gândurile negative trebuie să fie evaluate şi restructurate pentru a fi mai raţionale.

Tehnicile utilizate sunt dialogul socratic şi contraargumentarea, cu ajutorul cărora pacientul va testa veridicitatea gândurilor şi a convingerilor sale. Dacă acestea se dovedesc a fi reale şi justificate, trebuie să fie acceptate şi pacientul trebuie să înveţe să facă faţă situaţiei, însă în caz contrar acestea sunt respinse. Trebuie să se facă diferenţa între stările normale şi cele patologice. Spre exemplu, tristeţea sau îngrijorarea sunt stări normale, însă disperarea sau panica nu.

A doua componentă a psihoterapiei cognitiv-comportamentale constă în modificarea comportamentelor nedorite. Pentru a realiza acest lucru se acţionează la nivelul situaţiilor declanşatoare sau prin manipularea consecinţelor ce întăresc comportamentul. Prin tehnici cognitive şi/sau comportamentale, terapeutul îl învaţă pe pacient să îşi schimbe gândirea şi să achiziţioneze aptitudini eficiente pentru a-şi organiza viaţa.

Tehnicile şi strategiile terapiei cognitiv-comportamentale îl ajută pe terapeut să îl ghideze pe pacient pentru a-şi rezolva singur problemele. Psihologul / psihoterapeutul si pacientul colaborează în depăşirea dificultăţilor, însă pacienţii sunt învăţaţi într-un fel să devină proprii lor terapeuţi şi să aplice ei înşişi principiile acestei psihoterapii. Tocmai din acest motiv psihoterapeuţii oferă teme pentru acasă. Deprinderile învăţate în timpul terapiei trebuie să fie păstrate şi chiar îmbunătăţite după încheierea tratamentului.

 

Psiholog Stela Neamt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>